Dimensiuni...
subconștientul meu pășea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală
și conștientul uniform și indecis
în altă lume, tristă și pustie
mereu cerșea un strop de paradis
la colț de apă șubredă dar vie
și când s-au întâlnit și contopit
într-un covor de liniște târzie
din eu -l meu subtil și răvășit
sorbeau dimensini de veșnicie...
poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2019)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.