
Flăcări
în noapte asta plâng și norii
mai țipă în zare cocorii
pe mănunchiuri de raze
coboară agale și luna
se frâng în vânt mesteceni iară
se scutură și cade în palmă o frunză
se stinge flacăra în vatră
mai pune prietene o piatră
la capul celui urgisit
mai cade iar o stea în poartă
priveam la clipa ultimului chin
cuvânt tăcut atârnă agonic pe umeri
sunt trubadurul ultimului veac
ascult cum vântul cântă pe raze de lună
plec rătăcind pe pământ
prin buzunarele goale și rupte
se scurge cuvântul celui damnat
nu-mi pasă de nume, de straie, de titluri
dau de pereți cu cele lumești
în barbă port albul trecutelor clipe
mai ninge iarăși pe câmpuri târzii
e frig în goala cămară
focul s-a stins iar în sobă
iar fumul se scurge încet pe pereți
mai susură ușor o boare
se stinge gândul în amurg
în taina cuvântului sfânt
sub cerul închis s-a stins pasul
pășesc dintr-un vis în alt vis
desculț de gânduri, de timp și de toate
ard azi în flăcări ultimul vis
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vânt
- poezii despre gânduri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prietenie
Citate similare

Gând și văpaie
dintr-un zid iese un câmp
la margine de zare
acolo sus în munți
unde pășesc mioare
un păstor tace pe o piatră
frunzișul cade neîncetat în liniștea din vale
e seară iar
un clopot plânge printre gânduri uitate
o biserică cu turlele rezemate de cer
se închină spinii pe o cruce
ceasornicul mai bate o clipă
apoi tace, ora, ceasul bate și bate
se scurge ceara din anvon în palme chinuite
se scutură în zare crinii
în cale plânge o apă
seara, mă întorc pe cărări
printre palide făpturi
stins, mă lovesc de ancestrale tăceri
prin păduri adormite
ochii nopții încet se deschid în țipătul clipei
pe drum sunt cruci și visuri pierdute
mai trece un om, bătrăn trecător
sprijinit de gânduri bolnave
mai umblă un suflet prin crâng fără har sau habar
înalț mâinile către cer
mai cade un strop de rouă pe tristul rozmarin
prin jar și fum apar făpturi
și noaptea curge rece
se stinge chipul ultimului gând în ape
eu plec spre soare răsare
pașii răsună în timp
sunt gând și văpaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre cruce, poezii despre ceas, poezii despre văi, poezii despre visare sau poezii despre uitare

Cântă o vioară
cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ninsoare, poezii despre ger, poezii despre frunze, poezii despre durere, poezii despre țări sau poezii despre întuneric

Cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
femeia nu vine
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
aștept în neștire un semn pe pământ
e frig afară și ninge în mine
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
e frig iar în mine
și ninge pe drum
cad troiene de gânduri pe câmpuri uscate
zăpada se adună obosită în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de tine
mergând la întâmplare pe cărări ce mă dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe un colț de poveste
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă ard cuvintele sub pana arsă de gânduri
mă opresc la plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picurând pe rană fulgii rămași
muream în țara ultimului veac
căutând femeia între frânte destine
este frig afară, gerul ăsta mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas tăcută în palmă
eu scriu la o masă ultimul meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri

Poarta
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară
vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre păsări, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre negru

Ultima poartă
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară
vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre stânci, poezii despre sculptură sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Ciorna
aici e timpul în care lumea
a încetat să bată
mai bate doar o toacă
e liniște în eterna și fascinanta cetate
lugubră cetate
la porți nimeni nu bate
sunt singur în cetate
oprit în plecare, venirea lipsea
pe buze de gânduri
mă rog a chemare
bat clopote iarăși
și nimeni pe aici nu trecea
uitarea a rămas a lungă așteptare
azi nu mai am cale
de venit, de plecat
poate eu sunt eternul damnat
s-a întunecat, în mine, în jur
am stins țigara în lacrima umedă
prelinsă din ochii arși ai unui înger căzut pe pământ
flăcări în cer, flăcări în noi
noi, mai suntem oare noi...
să plouă, să plouă
să stingă durerea ce țipă
prin colțuri uitate de lume
pânze de păienjeni, rupte
mai cade o frunză, mai trece un timp
cad și toate, cad de toate
peste lumea asta mare-mare
încărcată de păcate
multe, toate...
pe un pat
un trup, o rană și o mână atârnată
poartă o pană și un gând
pe o ciornă aruncată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie

Scrisoarea
în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut și la pas
pasul e greu și trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure și ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viața asta fără de noroc
prin craniu șuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâșiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescărușii țipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viață, ce soartă
să bat din poartă în poartă
să pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe țărm
purtat de un dor, pe câte un val
să dărui speranță, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce așteaptă la mal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre viață, poezii despre scrisori, poezii despre Iele sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Aripi de înger
sunt pustiul născut într-un urlet
mă doare lumina și fug
mă ascund în privire
se scufundă stele în mare
mai tresar luminițe în zare
susură toamna prin arbori, îți cheamă ecoul
șuieră frunze prin arbori
o umbră se stinge tăcută
o linie ne desparte de toate
ating cu mâna întunericul în prima zidire
ducând urmele lumii în mine
sunt far, sunt privire în văzduhul de ceață
adap în palme speranțele moarte
și plec, departe, departe
se aude în tălpi ecoul ultimului gând
aprind în tăcere ruguri în taina vegherii
desculț pășesc către poartă
mă împiedic de pașii rămași
un fulger se sparge în noapte
arzând aripi de înger în ploaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre toamnă, poezii despre naștere sau poezii despre mâini

Lăuta
respir prin mănunchiuri de gânduri
port în brațe pulberi de stele
culese într-o noapte din ele
în larg, un val
se zbate în marea nebună
privesc răsăritul luminii
cu petalele sufletului deschise
a dulce visare, a suavă chemare
tremură curcubeul pe cer
în delirul aprins al unui vis nestins
se scurge și curge în zare
mireasma suavă a rază de soare
în inima serii coboară cocorii
au plecat la culcare și norii
pe țărm, o lăută mai cântă
un cântec străvechi
despre iubire, speranță și viață
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre suflet

Scrisoarea
noaptea mă așteaptă dincolo de ziduri
nicăieri nu'i lumină
mă ascund sub falduri de gânduri
știu, va trebui să vin într-o zi
să deschid fereastra cerului celui care va veni
ascuns într-o scoică
privesc cum timpul îmbracă file
pulberea zilei îmi zgârie fața și țip
focul s-a stins iarăși în vatră
călător prin fâșii de materie
timpul a luat nuanța amurgului
explodând în spațiul restrâns
mânji sălbatici aleargă cu coama în vânt
un drum atipic sub lună
eu am uitat să mai trec peste câmp
deși locuiesc alături de vânt
aici treceau sprințari către casă
prin poarta răsturnată în câmp
lumina se oprise în floare
eram ospetele meu tăcut
vântul sufla pe drumuri uitate
stârnind colbul de pe drum
pe dealuri atârnau sunete stinse de clopot
treceau caii sălbatici pe câmp necosit
printre cruci roase de timp
noaptea mă întorceam ca să dorm
între cer și pământ
sunt harpă cu strunele vii
tremurând în sunetul ce vine
trec cai liberi pe drum
și pana se scurge, se scurge pe un rând...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre somn

Reflexe
răsuflă tăcerea, încremenește zarea
pierdută e uitarea în stâncă de piatră
păsări singuratice se pierd în noapte
răsună o apă prin ochiuri de munte
trec oglinzile timpului printre clipe amputate
reflexul cuvântului nerostit, la tâmplele sufletului
pe buze port legenda
în zborul unui pescăruș peste ape
sub raze arse de lună, sună agonic tăcerea
pe pragul sufletului ascult țipătul vântului
mă chem în taina sacră a sărutului
pe aripi frânte gândul poartă cuvântul
țipăt de pasăre peste amețitoare ape
mă cheamă abisul, uitat este visul
fug, în răsfrângerea nopții pe pleoape
ruga răsună în gând, căutând iarăși un drum
în altarul sufletului clopotul bate și bate
suspină timpul în palmă
plânge trupul singuratic pe buze de aramă
peste lac, zbor retezat de păsări sălbatice
seara se întorc la mal chemările
se scutură zările, țipă depărtările
gândul se frânge pe buze flămânde
plutesc aievea pe ape, biet pescăruș singuratic
în vale plânge orașul, a jale, nimeni în cale
mă cațăr pe spini spre munții semeți
mă ard depărtările, cad, mă ridic, în zbuciumul apei
la final cântam la o lăută
povestea unui om ce a visat odată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre singurătate sau poezii despre munți

Crucea dorului
dă-mi timpul, dă-mi spațiul
o clipă îți cer
să zbor către cer
pășind pe aleile vieții mai sper
azi e o zi
mâine o zi
va fi, ce va fi
într-o zi
se scutură gânduri
e toamnă în toate
mai cade o frunză uscată
în trist decor efemer
mi-e trupul lut
și dorul mi-e păcat
îl iau, îl port cu mine
și azi, și mâine, într-o zi
surb orb și gândul mă doare
pe pleoape se aștern amintiri
sunt bardul tăcut
sunt pasul trecut între noi
ceream doar un strop
și astăzi mai mor
că nu pot iubi
acest chin ce vine într-o zi
astăzi trăiesc la marginea sorții
pasul mi-e chin și gândul durere
că mândra mea
a plecat la o stea
trec cai albi pe țărmuri de dor
copitele mă lovesc și mă dor
plâng, mă regret
că mi-am pierdut aleasa
unde să plec, unde să fug
mă arde dorul în cruce
că am iubit
și am pierdut o fată minunată
dă-mi Doamne ochii
să văd necuprinsul
te rog, dă-mi lumina
să găsesc nevăzutul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor sau poezii despre viitor

În noapte
bat clopote în amurg
pe dealuri de humă
se scutură un gând în vatra străbună
păsări zboară în goană
curg stoluri de gânduri
în zări încep apoi să piară
tăcerea din jur mă înfioară
e frig și e iarnă
un crivăț bate pe ramuri
se scutură pe gene și altul
ora confuză se lasă
cerul e grav și tăcut
se răsfrânge sub raza de lună amurgul
în parc vuiesc copaci goi sub omătul de ceară
pe masă arde o feștilă în sclipiri purpurii
ora a stat, ceas neschimbat
năluci alunecă pe lac
se zbat și pleoape rătăcite
pe buze a apus cuvântul
timpul se scurge iarăși și iar
în noaptea când se sting felinare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre parcuri sau poezii despre iarnă

Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipește în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt al unui pescăruș rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă și mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre nebunie sau poezii despre versuri

Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt
al unui pescăruș pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă și e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua
cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuțitul mă doare și plâng
uneori pășesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume și frig
mă apropii de mine
mi-e teamă și fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aș pleca de aici, aș pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viață
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a așteptare
diminețile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleștar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre sânge

Printre fulgi de zăpadă
m-am întors pe țărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur și era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veșnic rătăcit pe drum
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj

Sărutul
tăcerea asta mă înfioară
mai port în gând povara ultimului veac
nu mai foșnesc pădurile de fag
sălciile au apus pe mal în sus
am sărutat femeia și am trăit o viață printre zei
azi am plecat, puțin câte puțin spre al tărâm
lăsând în urmă zările și marea
ardeam și nu puteam uita în veci iubirea
se oglindesc în ape repezi gânduri
pe coji decojite de suflet
adie lin în suflet tainice viori
se aștern flori albe în cerdac
mi-e sufletul de viscol plin
mă cheamă timpul să mă odihnesc în pace
să ascult viorile cântând în cer
mai țipă timpul prin amintiri globale
viața a adormit lângă un șanț
mai trec hoinar pe acest meleag
tot rătăcind printre crengi despuiate de speranță
lovindu-mă la fiecare pas de timpul rămas
sunt doar un vânt pribeag ce a pierit demult în vânt
ce întinsă este nesfârșirea
adun în privire albul polar
strângând la piept arborii goi
să sting șuvoiul de gânduri ce curge
mai rătăcesc desculț de gânduri prin zăpadă
mângâi coapsele copacilor uitate goale între ape
se frâng și zările în mare
mai cerne cerul stele în ochii tăi
sărută-mă femeie în astă noapte
să bem cupa iubirii în altar
sărută femeie buzele flămânde
în taina mâinilor împletite într-o poveste de amor
în zori voi culege albi trandafiri
să îi așez ușor pe sânii tăi
haotică e viața asta
se frânge mugind sălbatic între stânci
trecut-au ani, azi stau, mă întreb
eu cine sunt, decât un străin ce a iubit odată, o fată minunată
strig nebun, mai strig pe țărm
sărută-mă femeie pentru ultima dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre alb sau poezii despre femei

Străinul
străin într-o lume nebună
mă cațăr spre lumină
cuprind gânduri în palme
cu speranța deșartă a mă întâlni
în ochi se zbat aprige vânturi
din nord, din sud
pe cel de la apus
nici azi nu știu cine l-a adus
într-o zi am trecut pe aici
acolo, sus, la noi
lăsasem muguri de iubire
să încolțească în voi
acum pășesc prin lumi de păcate
din vremuri culese, apoi adunate
pe buze port albi crini
ramuri de măslini nu mai am
le-am adunat într-o noapte de beție
un rug să fac pe ăst tragic pământ
în vatră, azi, focul era stins
de dureri, de tăceri
uneori mai vorbeam
cu timpul, cu mine, cu anii
sub pietrele reci se adunau sufletele celor aleși
seara ascultam cum țipa sângele în arterele lumii
singur pe un ciot de memorie
adormeam într-un gând
în somn, îngerii coborau de pe umeri
povara ultimului veac
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pașii sufletului
soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă