Lăuta
respir prin mănunchiuri de gânduri
port în brațe pulberi de stele
culese într-o noapte din ele
în larg, un val
se zbate în marea nebună
privesc răsăritul luminii
cu petalele sufletului deschise
a dulce visare, a suavă chemare
tremură curcubeul pe cer
în delirul aprins al unui vis nestins
se scurge și curge în zare
mireasma suavă a rază de soare
în inima serii coboară cocorii
au plecat la culcare și norii
pe țărm, o lăută mai cântă
un cântec străvechi
despre iubire, speranță și viață
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.