Poetul
nu'i lumină pe drum
soarele se târăște
urcă, se întinde
uneori surâde într-o oglindă spartă
stau palide stele pe ziduri bolnave
pictez amintiri pe pereții uscați
totul, un tablou șters
umbre se strâng, se adună, să spună
în lumina diurnă, un fum care piere, în marea durere
poetul a murit demult, nebun
vorbeau ieri prin târg
cuvântul lui a rămas
un gest inutil de bun rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Drumețul
lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine și el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
pașii s-au șters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră și cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalț catarge pe boltă
și din adâncul nopții renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeț necunoscut cu chip de ceară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
am zgâriat cuvintele pe ziduri
să nu le fure timpul
amurgul zăcea între idei și subiecte
pe tâmple ardea o coroană de umbre
azi toate triste, sumbre
legat de gânduri m-am târât printre cuvinte
să plec, să fug de aici
aici nu's oameni, sunt doar cruci
curgea amurgul pe geam
drept tovarăș, a mai rămas un vis
de unii proscris
ei, un nebun ce strigă pe drum
căutam un fir de iarbă, verde-crud
în astă tristă lume
ochii se răsfrângeau prin camera goală
se izbeau de pereții uscați și seci
cântau păsări afară
pe plopi, pe tei, pe alei
pe unde vrei să o iei
dincolo de poartă
glas de copil
un heruvim se joacă
atunci am înțeles
cuvântul iubire și libertatea de a gândi liber
de toți și de toate
sunt pescăruș pe albastrul cer
nu am văzut, nu am simțit glonțul ce vine
pe țărm a rămas o pană albă și un vis efemer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul (1)
sunt străinul aprig rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun
se scurgea privirea vremurilor tulburi
și bătând la poartă, nu se deschidea
pentru cei de sus, un proscris era
unui biet poet, îi zicea stăpânul
literelor goale, moartea le gasea
aruncau o pâine și-o speranță chioară
dar cine ești tu... am venit degeaba
călcând pe cuvinte nu eram ca ei
au plecat prin țară cu o geantă goală
doar poetul à rămas de veghe
zidind amintiri sub pașii tociți
sub copacul ars mi-au pus ieri o cruce
sus pe deal, agățat de-un cui
a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în ei, miroseam vecia
cerul era liber, ei... niște derbedei
mai scriam un vers, cine să citească
un străin la masa celor ce sunt sus
mi-era dor de acasă, dor de țara arsă
la final o cruce unde mă vor duce...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poartă
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară
vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară
vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma pașilor pierduți pe alei
e cerul stins și stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierd sub ultimii pași
mă ascund în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pierduți pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
un rătăcit în urma pașilor uitați pe alei
cerul era stins și stele cădeau
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierdeau sub ultimii pași
mă ascundeam în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gânduri
locuiesc în scorbura lumii
alungat de toți și de toate
închis între gânduri, pierdut printre oameni
seara mângâi pietre sau ascult siderat tăcerea timpului
pic-pic-pic, apoi nimic
uneori strivesc păienjenii de pereții sufletului
nopțile rătăcesc printre umbre
stele nu am, le-am pierdut într-o fatidică clipă
la o partidă de cărți cu moartea
au rămas doar tragice cuvinte
ce se pierd la răscruce de drumuri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul (2)
sunt străinul aprig rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun
se scurgea privirea vremurilor tulburi
și bătând la poartă, nu se deschidea
unor bieti poeți, se purtau tot singuri,,
literelor goale, moartea le gasea
aruncau o pâine și-o speranță chioară
dar cine ești tu.. Păcatele-ți spală
călcând pe cuvinte, plânset de vioară,
au plecat prin țară cu o geantă goală
doar poetul trist à rămas de veghe
zidind amintiri sub pașii tociți
sub copacul ars, pe o cruce veche
sus pe dealul morții, de-un cui agățat
a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în ei, miroseam vecia
cerul era liber, ei... niște derbedei
mai scriam un vers se citea urgia
un străin la nunta unor crunți atei
mi-era dor de acasă, dor de țara arsă
la final o cruce și niște călăi
dospind taina din adâncuri scoasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bulgăre de lumină
pe țărm un pescăruș
singur cu marea
păsesc către el
sunt drumețul cu chipul de ceară
rănit între spini
cu fiecare pas
trecut, rămas
mă apropii de cer
mă rog, mă închin
lucesc între spini
stropi cruzi de lumină
ochii senini
a cui este vina
joc de umbre pe cer
pe umeri mantie cu crini
obosit mă așez între ani
mă închin în taina primei lumini
curgeam prin viață tăcut
în urmă fecioare
născute din mare
pășeau spre soare apune
printre valuri și spume
apune și timpul rămas
astăzi iubesc și beau orizontul cu sete
la final se naște un prunc
aici, lângă mare
surâde candid devenirii
în ochii lui cruzi răsar bulgări de lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
murmura sufletul
ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremura lumina
iar dintre lacrimi și păcate
cioplite într-o noapte
renaștea un vis
aici, în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă cățăram spre stele
și iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în lut, mereu ca la început
și în noaptea neagră
băte-am stele în boltă
pentru o nouă eră
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuțitul mă doare și plâng
uneori pășesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume și frig
mă apropii de mine
mi-e teamă și fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aș pleca de aici, aș pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viață
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a așteptare
diminețile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleștar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop și lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrățișarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale și ulcele, viața scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferința e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
ducă-se în lumea largă
eu m-am stins demult în zodii
în istorii triste și pustii
la final, într-o zi, de va fi,
vă zic acum
noapte bună, oameni buni
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
apune o lume
seacă și timpul rămas
încet, încet, la pas
amurgul se frânge
în lacrima pură
și nu ajunge să stingă durerea
în suflet o rană, pe trup o povară
se închide o ușă
se deschid amintiri
mai latră un câine pe tărâm ireal
se strecoară și anii prin porțile sorții
mai strâng încă în palmă, un suflet, o rană
mă strigă destinul, mă înțeapă și spinii
pe frunte coroană
în suflet o rană
mai cântă un fluier
pe drumuri tăcute
se strecoară lumina pe creste de munte
fântănile seacă și timpul coboară
se aprind cuiburi în cer
mai arde un gând prin copaci despuiați
e iarnă pe drum
apune și timpul
pe ziduri coboară agonic amurgul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
lumea, o viață născocită
între două clipe inegale sau mai multe
cine stă să le asculte
sau să numere, sunt multe
aici îngerii și-au lepădat aripile
uitând să se înalțe spre lumină
aripile au ars sub vântul nebun de la răsărit
de răsărit nu a mai răsărit nimic
totul e uscat, pustiu și gol
un joc inutil, al vieții și al morții
busola s-a stricat demult
a uitat să mai arate lumina
doar un pescăruș pe puntea vieții
visează, mai strigă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocorul alb
se risipeau târziu în zare
șir lung de păsări călătoare
cădeau și stropii cruzi de rouă
albastră era zarea dar unde Doamne era cărarea
cerul înstelat
se scurgeau din ochi șuvoi
plângeai
durerea și nemărginirea unui vis ucis
prezentă este luna
dar unde-i soarele din noi
viața asta curge, curge neîncetat
și totul nu mai e deși era
azi toate-s triste amintiri
un zbucium inutil, o zbateră eternă către nicăieri
știu, m-ai iubit
mi-ai spus atunci în acel ceas
dar totul nu a fost decâ cuvânt de bun rămas
tu ai plecat la cer în corul de îngeri
azi țipătul luminii este vuiet în pustiu
ce dor nebun și nu mai ești
decât un alb cocor cu aripi arse
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
sunt străinul rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun
se scurgea privirea vremurilor tulburi
și bătând la poartă nu se deschidea
mi-aruncau o pâine și-o speranță chioară
dar cine ești tu.. păcatele-ți spală
călcând pe cuvinte, țipăt de vioară
au plecat prin țară cu o tolbă goală
trist, àm rămas de veghe
zidind amintiri sub halatul alb
sub copacul ars, pe o cruce veche
sus pe dealul morții de-un cui agățat
a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în oameni, azi miros vecia
cerul era liber, ei... niște derbedei
mai scriam un vers se citea urgia
un străin la nunta unor crunți atei
mi-era dor de acasă, dor de țara arsă
la final o cruce și niște călăi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
am putrezit demult
aici între voi
focurile minții
ard biete crengi uscate
de un vânt turbat
stau la masă cu morții
morții vii, tu știi
se târăsc pe jos
noaptea dansez,
dansez cu ielele, un joc nebun
în iarba verde, crudă
un dans ciudat în jurul lacrimilor ce curg
sau doar se scurg
din ăst trup nătâng
port în mână doar o pană
ce pot să fac cu ea
decât să plâng
pe o coală albă
scriu, scriu pe țărmul sufletului
despre un gând ce a trecut
sau poate a rămas pe ultimul rând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Surâsul vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foșnetul durerii
tăcerile mă cheamă
drum înțesat de fum
țărmul așteaptă un val
valul absent la liman
pasul sapă în timpul rămas
am fost și m-am dus
păsări desenează în zboruri arcade
umbra recade acum
cobor a semn de întrebare
călător peste ani
strigătul încă mă doare
timp bezmetic azvârlit într-o scoică
crângul se ascunde în glie
păsări de coarne pe cer ară
frunze foșnescîn amurg
vânătoare pe câmp și șoaptele plâng
doi ochi răsar într-o umbră
glonțul zboară tăcut
un joc inutil într-o doară
șoptește pădurea și țipă ultimul cerb
vremea a încremenit
ochii zac în riduri de timp
a murit
timpul se îneacă în fum
pe pământ a rămas o dâră de sânge, atât
răsună vuietul tăcerii
timpul a încetat să mai bată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aveam mâinile ruginite de timp
respiram prin porii luminii
în casă ploua
afară picurau stropi de gânduri
pe masă un flacon gol de medicamente
uneori dormeam în subsolul materiei
pe cearceaf a rămas un pumn de vise
și un sărut neînceput
țipau întrebările în oglinda spartă
în absența zgomotului, mă trezeam căutându'l
l'am găsit după un paravan
răsturnat între draperiile sufletului
spitalul era închis
doar un nebun pășea hotărât prin ploaie
căuta intrarea
normal, nu a găsit-o, era nebun, nu...
era prea viu între timpuri cenușii
pe degete se așternea cenușa trupului
atunci ecoul a țipat și am fugit înăuntru
nu am putut, poarta era închisă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!