Poetul (1)
sunt străinul aprig rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun
se scurgea privirea vremurilor tulburi
și bătând la poartă, nu se deschidea
pentru cei de sus, un proscris era
unui biet poet, îi zicea stăpânul
literelor goale, moartea le gasea
aruncau o pâine și-o speranță chioară
dar cine ești tu... am venit degeaba
călcând pe cuvinte nu eram ca ei
au plecat prin țară cu o geantă goală
doar poetul à rămas de veghe
zidind amintiri sub pașii tociți
sub copacul ars mi-au pus ieri o cruce
sus pe deal, agățat de-un cui
a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în ei, miroseam vecia
cerul era liber, ei... niște derbedei
mai scriam un vers, cine să citească
un străin la masa celor ce sunt sus
mi-era dor de acasă, dor de țara arsă
la final o cruce unde mă vor duce...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.