Pescăruşul

am zgâriat cuvintele pe ziduri
să nu le fure timpul
amurgul zăcea între idei şi subiecte
pe tâmple ardea o coroană de umbre
azi toate triste, sumbre
legat de gânduri m-am târât printre cuvinte
să plec, să fug de aici
aici nu's oameni, sunt doar cruci
curgea amurgul pe geam
drept tovarăş, a mai rămas un vis
de unii proscris
ei, un nebun ce strigă pe drum
căutam un fir de iarbă, verde-crud
în astă tristă lume
ochii se răsfrângeau prin camera goală
se izbeau de pereţii uscaţi şi seci
cântau păsări afară
pe plopi, pe tei, pe alei
pe unde vrei să o iei
dincolo de poartă
glas de copil
un heruvim se joacă
atunci am înţeles
cuvântul iubire şi libertatea de a gândi liber
de toţi şi de toate
sunt pescăruş pe albastrul cer
nu am văzut, nu am simţit glonţul ce vine
pe ţărm a rămas o pană albă şi un vis efemer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!