Cocorul alb
se risipeau târziu în zare
șir lung de păsări călătoare
cădeau și stropii cruzi de rouă
albastră era zarea dar unde Doamne era cărarea
cerul înstelat
se scurgeau din ochi șuvoi
plângeai
durerea și nemărginirea unui vis ucis
prezentă este luna
dar unde-i soarele din noi
viața asta curge, curge neîncetat
și totul nu mai e deși era
azi toate-s triste amintiri
un zbucium inutil, o zbateră eternă către nicăieri
știu, m-ai iubit
mi-ai spus atunci în acel ceas
dar totul nu a fost decâ cuvânt de bun rămas
tu ai plecat la cer în corul de îngeri
azi țipătul luminii este vuiet în pustiu
ce dor nebun și nu mai ești
decât un alb cocor cu aripi arse
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre nebunie
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.