Ultimul țărm
cum să îmbrățișezi deznădejdea
cum să pictezi tristețea pe scoarța sufletului
cum este să mori în fiecare zi
nu știm încă să privim, să ne privim
cine știe unde ne vom duce
ne vom așeza pe treptele durerii închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
vom căuta mereu un loc
un țărm închis într-o liniște oarbă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre pictură, poezii despre moarte, poezii despre inimă sau poezii despre arte plastice
Citate similare
Ultimul țărm
cum să îmbrățișezi deznădejdea
cum să pictezi tristețea pe scoarța sufletului
cum este să mori în fiecare zi
nu știm încă să privim
privim dar nu știm să ne privim
cine știe unde ne vom duce
ne vom așeza pe treptele durerii închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
vom căuta mereu un loc
un țărm închis într-o liniște oarbă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cum să îmbrățișez deznădejdea
cum să pictez tristețea pe scoarța sufletului
cum este să mor în fiecare zi
fără să cer, fără să știu
nu știu încă să privesc, să mă privesc
cine știe unde mă voi duce
mă voi așeza pe treptele cerului închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
voi căuta mereu un loc
un țărm închis într-o liniște oarbă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi, de va fi...
nu știm încă să ne privim
privim dar nu știm ce privim
sunt un țărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
să îmi iau în suflet însingurarea
să îmi văd, iarăși și iarăși pasul înconvoiat de gânduri
astăzi și mâine, într-o nouă-veche zi
de va fi, într-o zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre prezent sau poezii despre infinit
Surâsul îngerilor
cine știe unde plecăm
de ce plecăm
lăsând în urmă lacrima și dorul
suntem aici pentru a zidi iubire
apoi vom păși
sau poate vom zbura
păsări călătoare
căutând un cuib
în care să adunăm stropii de iubire
bob cu bob
la răsăritul zărilor
în lacrima norilor
străbatem timpuri, gânduri, ape
opriri provizorii
în drumul către cer
închizând o ușă
o durere nestinsă
înoptând firesc în palma sufletului
o liniște oarbă
în cercul cuvântului
o bătaie ușoară de înger
în templul luminii
pășind pe câmpia
unde Dumnezeu își mângâie pruncii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ciobul
poate mă voi așeza
undeva, cândva
închizând un suflet arzând
o limită unde nu voi ajunge fiindcă nu am știut unde să o așez
o casă fără locuri, un univers strâmt
un câmp golit de cuvinte
de suflete, de vise
la ușă, un ciob rătăcit de speranță
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre limite sau poezii despre cuvinte
Eterne căutări
nu știm cine suntem
de ce am venit aici
unde ne ducem
construim nimicuri apoi trecem mai departe
mai hotărâți să facem nimic
într-un zbor etern către nicăieri
poate azi, poate ieri
căutăm fără speranță un loc
în care vom zidi fericirea
meșteri mari, lăsăm la fiecare colț
o biserică neterminată
În care am zidit fiecare femeia
ne temeam să privim drumul
străbatem aiurea mări, ne întoarcem înapoi
fără a ști de am plecat, de ce am mai venit
în zid, inima ei a plâns, apoi a tăcut
turlele s-au prăbușit în vânt
în palme port țărâna sufletului
alteori aruncăm ancore în timp
opriri provizorii în lumi derizorii
destructurăm alte gânduri cu sufletele noastre
căutând un loc în inima Lui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre meșteri, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre plâns
* * *
o femeie mă așteaptă să-i străbat țărmurile
cum să trec
înainte, înapoi
cum să le despart
cum să aleg
mă voi așeza poate mai devreme
închizând o durere într-o scoică
o iubire în altă iubire
înnoptând tot mai firesc în trupurile noastre
știi, eu doar conturez spații
visând să te învelesc cu palmele la asfințit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei
Gânduri
nu știu încă să privesc zborul pescărușilor
sunt țărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
îmi iau în suflet însingurarea
văd iarăși și iar pasul înconvoiat de anotimpuri
astăzi și mâine
într-o nouă-veche zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri
Între gânduri
nu știu încă să privesc zborul pescărușilor
sunt țărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
îmi iau în suflet însingutarea
văd iarăși și iar pasul înconvoiat de gânduri
astăzi și mâine
într-o nouă-veche zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
cine știe cine suntem
construim castele din milenară humă
apoi le dărâmăm
cu grijă, cu migală
plecând în alte părți, în alte dăți
vom trece mai departe de noi
căutând locul în care trăiesc pescărușii
poate uitasem să privim ridurile sufletului
trecem, strângând în brațe deznădejdea
în față țărmurile lumii
colorate de marea asta
atât de zbuciumată, atât de neagră
nedumerit, plec către alt tărâm
uitând că îmi spălasem trupul în cerul albastru
uneori, mă despart de mine
îmbrățișând depărtările
sunt o ancoră aruncată aiurea, hai-hui
în astă tragică lume...
apoi am așezat un zid, separând durerile
destrămând timpul cu lacrimile sufletului
alteori ne rotim
după o dinamică prestabilită, către nicăieri
nu, nu plec
rămân să port
turma sufletelor pe Câmpiile Elizee.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre suferința sufletească, poezii despre negru sau poezii despre culori
În noapte
am deschis ușa în zori
pe furiș
mă înțepasem în spinii cunoașterii
doar noaptea a observat plecarea
ușa s-a trântit apoi
brusc, cu furie,
fără să știe,
închizând zgomotele
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre furie sau poezii despre cunoaștere
Crucea
stau pe țărm
privind cum piere adevărul
mâna tremură pe pană
un cuvânt, o nouă rană
nu știu unde azi să pun piciorul
pasul ăsta, următorul
gândul meu prin colb aleargă
și se duce în lumea largă
am pus pe ăst țărm, o cruce
pentru lumea ce se duce
vremea trece, se petrece
stau pe țărm, privesc în zare
viața trece, unde oare
lacrimi curg, se scurg în zare
de ce oare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre adevăr
* * *
iubito,
în zori îți voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre
atingeri fără de margini precise
în sân îți pun un strop de dor
te îmbrac apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îți stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărșite
ți-aș împleti părul cu lacrimi de iubire
numărând pașii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger și durere
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre nuferi sau poezii despre flori
* * *
mi-era trupul brăzdat de râuri
treceam, cu mâinile lungi
să-mi văd pasul strâns între gânduri
între opriri provizorii destrămam întunericul
cine știe unde plecam
poate am venit aici să construiesc iubiri
voi căuta mereu un loc în care să încăpem
cu ce am strâns în brațe
poate voi trece și ne vom privi drumul
așteptând să străbatem țărmurile
cine știe când
înapoi era ce am cunoscut înainte
cum să aleg
dimineața, ți-am acoperit buzele cu palmele
trecând în altă mângâiere
tu, o picătură de ploaie, aproape, tot mai aproape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre râuri, poezii despre ploaie sau poezii despre dimineață
Într-o noapte
iubește-mă femeie într-o noapte
la sânul tău adorm
e tainic vis, e dulce amăgire
offf, Doamne, cine știe...
iubește-mă femeie pe un țărm de mare
și mâine vom fi iarăși înapoi
ce dulce legănare între curenți marini
iubește-mă pe pajiști de munte
în labirintul vieții să ne pierdem pașii
ne vom întâlni pe culmile visării
vor suspina ferigile pe drum
în crângul crud
unde într-o noapte am sărutat o fată întâia dată
cu lacrimi pe obrazi te pierzi în brațele iubirii
și surădeai suspinului dintâi
ești mare, ești pădure,
ești vraja clipelor ce vin
iubește-mă femeie, încă o dată, într-o noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre munți
* * *
pasul, traseu involuntar
unde să opresc
mă voi așeza între sânii tăi
respirând un petec de cer
pământul trebuia să fie rotund ca să ne iasă zidurile exacte
am dat zidul la o parte
amintirile nu-mi dădeau pace
într-o altă dimensiune poate aș gândi altfel
era fiorul a ceea ce nu puteam rosti
ascultam bătăile luminii în aripi de fluturi
era târziu și era noapte
noaptea respiram dumnezeiește pe pântecul tău
mă oprisem pe țărm
desenând poeme pe raza de lună
împletind părul tău cu fire de dor
oprind firesc un sărut într-un tainic descânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre poezie, poezii despre pace sau poezii despre fluturi
Memento Mori
Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntați,
Înbufnați fără vină,
Încordați, supărați
Și uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheață și tină.
Avem brațe de lut
Și în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.
poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre vinovăție, poezii despre supărare, poezii despre nevinovăție sau poezii despre măști
Descânt
iubito, în zori
îți voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre, duioase atingeri făr de margini precise
să îți pui în păr un strop de dor
să te îmbraci apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îți stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărșite
ți-aș împleti iubito părul cu lacrimi de iubire
numărând în astă seară pașii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger și durere
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Pași
stăteam odată pe un țărm
de mare, de zare
aiurea, la întâmplare
valuri se spărgeau în palma mea
într-un amurg ce nu a fost nicicând
și dacă a fost...
acum nu are rost să mai vorbesc
doar tac într-un cuvânt nespus
soarele, o biată lampă atârnată
lumina haotic tăcerea
rătăceam prin margini de gânduri
un mers abstract și fără tact
mă împiedicam de vise
urcam sau coboram
pe o scară în aspra frumusețe
a unei vieți uitată prin colburile lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre uitare sau poezii despre frumusețe
Pescărușul
m-am culcat obosit
de gânduri, griji, păcate
de prin lume adunate
pe scoarța sufletului lăsate
șuiera vântul prin încăperile lumii
treceam praguri și timpuri
în palme purtam flori
flori de liliac
pe unde trec, pe unde zac
cei nu trec și au plecat
aruncasem ancora pe țărmul tăcerii
să ascult cântecul sirenelor
stăteam sub clar de lună
priveam la stele și la cele
în vale cânta cucul
a doină, a jale
doina sufletului
în lacrima pământului
vâslește pescarule pe ape
mai aproape cu fiecare lopată de casă
ușa casei e deschisă
să primească în prag
pescărușul singuratic
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre văi, poezii despre stele sau poezii despre singurătate