Într-o zi, de va fi...
nu știm încă să ne privim
privim dar nu știm ce privim
sunt un țărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
să îmi iau în suflet însingurarea
să îmi văd, iarăși și iarăși pasul înconvoiat de gânduri
astăzi și mâine, într-o nouă-veche zi
de va fi, într-o zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.