Pescărușul
m-am culcat obosit
de gânduri, griji, păcate
de prin lume adunate
pe scoarța sufletului lăsate
șuiera vântul prin încăperile lumii
treceam praguri și timpuri
în palme purtam flori
flori de liliac
pe unde trec, pe unde zac
cei nu trec și au plecat
aruncasem ancora pe țărmul tăcerii
să ascult cântecul sirenelor
stăteam sub clar de lună
priveam la stele și la cele
în vale cânta cucul
a doină, a jale
doina sufletului
în lacrima pământului
vâslește pescarule pe ape
mai aproape cu fiecare lopată de casă
ușa casei e deschisă
să primească în prag
pescărușul singuratic
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.