* * *
mi-era trupul brăzdat de râuri
treceam, cu mâinile lungi
să-mi văd pasul strâns între gânduri
între opriri provizorii destrămam întunericul
cine știe unde plecam
poate am venit aici să construiesc iubiri
voi căuta mereu un loc în care să încăpem
cu ce am strâns în brațe
poate voi trece și ne vom privi drumul
așteptând să străbatem țărmurile
cine știe când
înapoi era ce am cunoscut înainte
cum să aleg
dimineața, ți-am acoperit buzele cu palmele
trecând în altă mângâiere
tu, o picătură de ploaie, aproape, tot mai aproape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.