Agonia apei

Am o iubire de infinit
uitată
într-un delir
de scoică albastră
poetul acesta - nu se mai duce
se face doar stâncă
lângă agonie de apă

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge de fecioară

Sânge de fecioară
anihilat într-o groapă comună
anesteziat de numere
toate zidurile mai bântuie prin oraş
dispariţia Sodomei şi Gomorei
păcatele noastre şi-au făcut biserici
şi violează fecioare
corabia nebunilor-a sosit în port
iar bătrânii marinari ca un ţipăt de pasăre
îşi mai iubesc nevestele
mai am o iubire
uitată într-un şuierat de şarpe

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strip-tease

... a existat un timp ca o înscenare
de lumină
femeia dezbrăcată e doar o lacrimă
şi ceea ce trupul tău va muri
în astă-seară
e doar o piatră cu mai multe semne
de cruce...

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge orb

Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
îşi resetează veşnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează şi el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersecţie iminentă

Aş fi vrut dragostea
să o fac intersecţia jocurilor
de copii
o poveste de trupuri
cu multe piramide
şi să nu te fi pierdut
printre clepsidre
doar un cal te mai aşteaptă
acolo, la intersecţie.

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generalul şi starea lui iniţială

Stare de alarmă
în creierul tău metafizic
ţii un discurs pe tema
destinului
la căpătâiul muribundului
dragă generale,
nu-ţi face procese de conştiinţă
e mai uman totuşi
să-l citeşti pe Albert Camus
sau să spargi oglinzi
în nopţi cu lună
prin câte războaie s-a plimbat
trupul tău
înainte de a-şi dobândi
starea iniţială
în intimitate te transformi
într-un vampir
mai rabdă-te câteva secunde
sau du-te acasă
mama ţi-e grav bolnavă
tânara ta concubină
va zămisli un plod doar la şapte luni
accesul ziariştilor e interzis...

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

În fiecare zi
Ahile
mă vinde la tarabe
ca pe un nou
război troian
mai am un Dumnezeu
kamikaze
în ecoul sufletului meu

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziluzie

Poetul a chemat-o lângă el.
Ce fată, ce surâs de pus în ramă!
Ea aştepta să-i facă într-un fel,
Poetul i-a compus o epigramă!

epigramă de Valentin Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las-o să fie uitată

Las-o să fie uitată, aşa cum o floare poate fi uitată,
Uitată ca focul care-a fost cândva aur cântând şi dansând,
Uitată pentru totdeauna-n mareele eternităţii;
Timpul este-un prieten bun, el ne va face bătrâni în curând.

Dacă întrebă cineva, spune că-a fost uitată
De multă vreme în vâltoarea anilor, în flămândul lor tumult,
Ca o floare, ca un foc, ca urma spulberată-a unor paşi
Într-o zăpadă şi ea uitată, de demult.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
şi pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
şi unicul soare ne va fi asfinţit,
ca pomii daţi în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră – unicul soare
adâncului omului fără sfârşit,
cel carele încă deodat´ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfinţit infinit,
în genunea albastră – la infinit.

poezie de Dumitru Găleşanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agora e oarbă şi nu mai ştie de durere

văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu ştii cum se moare
de durere-printre cele şapte
lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău -e o altă minciună
inventată de Barabas
şi eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeţii
aproape unul de altul
printre agore şi oglinzi
dorindu-şi fiecare o altă naştere,
o altă iubire
toată durerea lumii muşcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziluzie

Poetul a chemat-o lângă el.
Ce fată, ce surâs de pus în ramă!
Ea aştepta să-i facă într-un fel,
Poetul i-a compus o epigramă!

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Aştept zorile
mi s-a şoptit
că asfinţitul se va transforma
într-o piramidă
mâna mea pietrificată a plâns
acum nopţile sunt zorile din lacrimi

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Lângă ţărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde şi adâncă.

Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Şi cu el o poartă,

Cum îşi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agora e oarbă şi nu mai ştie de durere

văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu ştii cum se moare de durere
printre cele şapte lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău-e o altă minciună
inventată de Barabas
şi eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeţii
aproape unul de altul
printre agore şi oglinzi
dorindu-şi fiecare o altă naştere,
o altă iubire
toată durerea lumii muşcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa japoneză

tocmai a răsărit cea mai frumoasă lună plină
(nu mă voi duce să o văd)
lângă mine
într-un fotoliu mic
acoperită cu o eşarfă albastră
doarme prietena mea
din vârful buzelor vişinii
până-n tălpile menite să încapă
în cei mai mici pantofi albi
doarme toată

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sărut

Un sărut de început
ce în suflet s-a născut
un infinit de amintiri
mă face să zbor
cu aripi de dor

Du-mă iubire la cer...
cu aripile mă prinzi stingher
cu privirea-ţi de aur mă pierd printre nori
iar sunetul glasului tău e zumzet prin flori

Îmbrăţişarea-ti caldă e răsărit de soare
un vis ce mă îmbată cu chin şi cu ardoare
Mă pierd în trenul vieţii şi-alerg spre infint
şi alerg cu tine alături cu paşii de granit.

poezie de Florina Claudia Tuica
Adăugat de Florina Claudia Tuica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou 2

Îngerul exhibiţionist din Cutia Pandorei
se roagă pentru mine
ca şi cum moartea
ar fi o pădure virgină
sărutul tău e mersul
şarpelui
ademenit deinima femeii
iarăşi pactul cu Dumnezeu
mă exilează în migraţia
păsărilor...

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Pădurile în agonie
Ascultă tril de păsări încă,
Dar omul trebuie să ştie:
Urgia cade ca o stâncă,
Rupând copacii şi vlastarii,
Ienuperii pe multe arii.

Ucise sunt cu lăcomie,
Cu ură şi cu nepăsare,
Izbite cu securea mare,
Se tem că n-au să mai învie,
Etern rămâne-vor uitare...

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!