Materia trează
Materia trează sufletul ne veghează
și pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare
iubirea măiastră din genunea albastră.
Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
și unicul soare ne va fi asfințit,
ca pomii dați în floare
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.
Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră unicul soare
adâncului omului fără sfârșit,
cel carele încă deodatŽ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfințit infinit,
în genunea albastră la infinit.
poezie de Dumitru Găleșanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre planete
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.