Sânge de fecioară

Sânge de fecioară
anihilat într-o groapă comună
anesteziat de numere
toate zidurile mai bântuie prin oraş
dispariţia Sodomei şi Gomorei
păcatele noastre şi-au făcut biserici
şi violează fecioare
corabia nebunilor-a sosit în port
iar bătrânii marinari ca un ţipăt de pasăre
îşi mai iubesc nevestele
mai am o iubire
uitată într-un şuierat de şarpe

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia apei

Am o iubire de infinit
uitată
într-un delir
de scoică albastră
poetul acesta - nu se mai duce
se face doar stâncă
lângă agonie de apă

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jefferson: De vreme ce nevestele noastre sunt în oraş ca să dea ceva de mâncare la săraci, noi n-ar trebui să fim într-un bar să dăm câţiva bănuţi la fetele dezbrăcate?

replică din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare de ceaţă

Ceaţa este în ceaiul meu
Nările îmi sunt gâdilate de aburii fierbinti
O mare de ceaţă se apropie încet de mine
Duşmanii mei, porumbeii, s-au pus la adapost
Presiunea îmi face oasele să doară

Şi eu, corabia, troznind din toate cuiele
Mi-am întins velele
Şi am tăiat cu sabia zidul de aburi
Pe punte, marinari, slinosii marinari
Beţi şi leneşi
Visează sirene

Şi eu, corabia, timidă şi uşoară
Aleg linia cerului sa eliberez aceasta carcasă
De perna ceţii

poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge orb

Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
îşi resetează veşnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează şi el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumplita vreme

e cumplită vreme...
o vreme cu rânduieli ce eliberează dureri
şi se ocupă mai mult şi mai nefiresc
cu geneza plânsului.
cum să ştii până când?

se aud extaziatele mitraliere
cum îşi încâlcesc ucigătoarele glasuri.
bietele celelalte vieţuitoare s-au ascuns
toate parcă urlând pe sub pământ.
învăluiri de monstruoase focuri
aşa încât se înfricoşează şi spaţiile dintre tancuri...
carnagiu deşirat în cale
umbrele le mângâie oglinzile de sânge.
deja cangrene în zidurile blocurilor
ce şi-au riscat trupurile apărând
copiii şi bătrânii.

obuze în cenuşit cântec şuierat
sfârtecă aerul până la miloasa ţintă.
gloanţele zburdă nelegate la ochi
cu focuri în tălpi,
purtând învăţătura descreieratului.
ce sinistră e zestrea morţii
îmbogăţită cu dantele de spaimă...
cât de nepreţuit e pieptul vieţii de om
sub netihna zilei când trăirea morţii,
sinceritatea printre noi, nonşalant ş-o plimbă
în braţe ducând putrede cofraje de gânduri
ce trebuie indurate!...

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti praf

ţi-au dat nişte prafuri roz
iubeşte au zis
pentru că aşa este bine
ţi-au băgat pe gât biletul spre rai
pentru că aşa este bine
dar în tine trăieşte doar un vierme bătrân visând pământul tot mai adânc
şi un ultim cuvânt care-i va fi scăparea
poate pasăre

strigi pasăre şi pasărea spintecă cerul
aluneci prin timpul ghemuit de durere
tu la 23 de ani tu la 17 ani tu la 5 ani
un film care trece prin tine iar şi iar
dar în câte numere poţi descompune o viaţă
câte măşti încap într-un om
cât de lung este trupul ăsta care se roteşte se roteşte se roteşte
şi se rosteşte
până cuvintele toate se amestecă într-o limbă nouă
lucrurile toate îşi pierd conturul
un desen în nisipul spulberat de vânt
unde mă sfârşesc eu
unde începi tu
cine sunt
poate singura suflare a unui om rătăcit într-un deşert roz

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracolul iubirii

... Şi te iubesc, şi te iubesc mereu,
Şi parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând şi bun!

... Şi te iubesc din zori până-n *serare,
Şi te iubesc nopţile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!

... Şi te iubesc în vremi de pace, de război,
Şi te iubesc prin vântul aspru şi prin ploi
Când seceta din noi nu ştie a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!

... Şi te iubesc ca un călugăr orb,
Şi te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoţii, ardoare!

... Şi te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ţi-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garoafe roşii

Garoafe roşii, crenelate -
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin şi sânge -
Eu vă iubesc şi vă cunosc,
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roşii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă...

Eu vă iubesc şi vă cunosc
De mult tulburătorul mosc...
În roşu-apusului de soare
Voi puneţi pete de culoare,
Voi înfloriţi în fundul mării
În lungi ciorchine de mărgean
Şi pe obrajii de ftizie
Muriţi în fiecare an...

Vă poartă-actriţele pe gură
Şi hetairele pe sâni,
Vă leagănă pe coif cocoşii,
Şi-n răni v-au încrustat strămoşii,
Iar eu vă port pe veci în minte,
Vă port în păr şi pe vestminte,
Pe perne de atlaz brodate...
Garoafe roşii, crenelate!

Eu vă iubesc şi vă cunosc
De mult tulburătorul mosc!
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roşii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă...
Prin voi am plâns întâia dată -
Obsesie însângerată!

poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Garoafe roşii (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomă sunt când dorul îmi bântuie destinul

Puţin mai multă viaţă, aş vrea dacă se poate,
Şi-un pic de infinit, să torn peste prezent.
Aş vrea să cumpăr stele, şi să le pun pe toate,
În sufletul prea rece, de unde-mi eşti absent.

Infernul de se poate, aş vrea să-l ocolesc,
Şi să-mi atârn la gât doar flori de iasomie.
Căci gândul mi-e duşman, şi nu ştiu să iubesc,
Şi-mi scutur fericirea, în flori de păpădie.

Venin aş bea din cupa din care tu sorbeai,
Un vin atât de rosu că ai fi zis că-i sânge.
Aş mai paşi prin cioburi s-aud cum îmi spuneai,
Că în iubire ţie, nici veşnicia nu-ţi ajunge.

Fantomă sunt când dorul, îmi bântuie destinul
Ce ţi l-am pus pe tavă, şi-alături am pus flori.
Să parfumeze moartea ce mi-a furat putinul
Ce îl strângeam la piept, cu lacrimi şi fiori.

Îmbracă-mă o dată, cu pielea de pe tine,
Apoi cu duioşie, de vise mă dezbracă.
Să vezi ce am sub piele şi ce ascund în mine,
Când sufletul mi-e prins, la margine de groapă!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai latră câte o cişmea după o dâră de apă
ţi-am făcut pădurea cunună
o strânsoarea de mână
urzici
groparii şi-au îngropat slănina în ceapă
copiii şi-au făcut schimb de biserici
le pocnesc turlele-n gumă
cu gust de lipici...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai latră câte o cişmea după o dâră de apă ţi-am făcut pădurea cunună o strânsoarea de mână urzici groparii şi-au îngropat slănina în ceapă copiii şi-au făcut schimb de biserici le pocnesc turlele-n gumă cu gust de lipici...

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara crăciunului nost'

Seara crăciunului nost'
Mare bucurie-o fost
Si-a fost bucurie-n lume
De-aşa mare minune [bis]

Iosif cu sfânta Maria
Pornit-au călătoria
Şi-au ajuns într-un oraş
Şi-au cerut puţin sălaş

Să îi lase să se culce
Noaptea-n drum să nu-i apuce
Iar oamenii din cetate
I-au răspuns cu răutate.

Du-te, du-te şi ne lasă
Că n-ai loc la noi în casă.
Atunci Preasfânta Fecioară
Ieşi din oraş afară.

Şi-au ajuns la cei săraci
La un grajd cu nişte vaci
Sosi vremea la Maria
Ca să nască pe Mesia.

Şi-a născut un prunc frumos
Şi-l numea Isus Hristos
Care cu puterea sa
Va înţelepţi lumea

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Aştept zorile
mi s-a şoptit
că asfinţitul se va transforma
într-o piramidă
mâna mea pietrificată a plâns
acum nopţile sunt zorile din lacrimi

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot

nu mai rezist, vino balsam pentru inimă
te iubesc, te iubesc, te iubesc
seara s-a transformat într-un plânset
fără de culoare e luna şi stelele
şoptesc într-un pahar din care ai băut
te iubesc, te iubesc, te iubesc
plâng, nu vreau nimic, nimic nu cer
ochii au făcut miting cu gaze lacrimogene
te iubesc, te iubesc, te iubesc
o spun de dimineaţă fără să trag aer
într-un accelerat de puls stingher
suspin pe stradă şi-n tramvai
te iubesc, te iubesc, te iubesc
sunt mâhnit şi simt că totul e aprins
inima-mi arde, gura strigă
te iubesc, te iubesc, te iubesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare fostului meu iubit

Dacă, măcar, te-ai fi străduit să exişti,
îmi pare că, la fereastră, zăceau turme de cai,
cu sânge pe la picioare, oasele lor
îmi aduceau, parcă, aminte că eu din oasele mele m-am născut,
mai demult,
nu dintr-un ţipăt de mamă;
...
oasele mele mă trimiseseră prea devreme, în lume, aş fi vrut să mă nasc iarna,
zăpada e albă, ca osul;
scânteierea ei e dulce şi te ridică în cărţi de poveşti, şi ninge şi acolo... sunt bucate... scântei de apă şi vin... daruri de la bunica...
îmi pare că prinseseră caii,
sau, măcar, îi văzuseră, toţi,
eşuând,
cerul era negru şi tern, mă trezeam, în zori, să caut, mai departe, binele, dorul meu,
şi
să merg
cu treisprezece fecioare de mână, până-n cer; să alerg până-n cer;
dar nu mai era vreme...
caii mei alergaseră, demult, înspre alte pământuri şi la altă verdeaţă...
o să vă caut, odată, prin cer!;
dar nu,
dimineaţa mergi, de foarte de dimineaţă, la pas, prin oraş, peste biserici zboară ultimii porumbei,
s-a făcut, de acum, primăvară, peste bărbat şi femeie,
peste miliardele de oameni care se iubesc, şi
lumea pleacă, liniştită, la serviciu,
femeile se primenesc, dimineaţa, şi binele încă le încape în pumni
îmi plac salcâmii aceştia frumoşi,
şi băncile, încă, îmi plac,
luminiţele lampioanelor care îmi vorbesc despre iernile care vor veni,
şi despre dragostea femeilor şi, iată, a cailor liberi,
pe care îi voi găsi.
...........
îmi plac bătrânele care îl poartă pe Hristos la gât, credincioşia lor,
molcomia,
în seara aceasta o să îmi pun un film de dragoste şi o să plâng
că nu împart îngheţată cu tine.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

groapă comună

Groapa comună - acest Panteon al nedreptăţiţilor soartei.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioară

Anomalia cea mai mare
Cu care nu pot să mă-mpac
E-aceea că în zodiac
Şi curvele pot fi Fecioare.

epigramă de Eugen Albu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modeştii vor sfârşi totdeauna într-o groapă comună.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu le iese din cap geloşilor teama că tot ce au făcut ei cu nevestele altora au să facă şi nevestele lor împreună cu alţii.

citat clasic din Antonio de Guevara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comploturi subtile

Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toţii subjugaţi de o mână
pentru tine
nu există monştri, numai Einstein şi orhidee
nu-ţi ridici ochii nepedepsit
către o zeiţă
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ţie doar o moarte ţi-e rezervată
există o lege: întunericul se învaţă cu lumină
o lume care râde şi plânge printre subtile comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariţie
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naşte puterea

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!