Strip-tease

... a existat un timp ca o înscenare
de lumină
femeia dezbrăcată e doar o lacrimă
şi ceea ce trupul tău va muri
în astă-seară
e doar o piatră cu mai multe semne
de cruce...

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge orb

Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
îşi resetează veşnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează şi el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intersecţie iminentă

Aş fi vrut dragostea
să o fac intersecţia jocurilor
de copii
o poveste de trupuri
cu multe piramide
şi să nu te fi pierdut
printre clepsidre
doar un cal te mai aşteaptă
acolo, la intersecţie.

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia apei

Am o iubire de infinit
uitată
într-un delir
de scoică albastră
poetul acesta - nu se mai duce
se face doar stâncă
lângă agonie de apă

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comploturi subtile

Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toţii subjugaţi de o mână
pentru tine
nu există monştri, numai Einstein şi orhidee
nu-ţi ridici ochii nepedepsit
către o zeiţă
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ţie doar o moarte ţi-e rezervată
există o lege: întunericul se învaţă cu lumină
o lume care râde şi plânge printre subtile comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariţie
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naşte puterea

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agora e oarbă şi nu mai ştie de durere

văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu ştii cum se moare
de durere-printre cele şapte
lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău -e o altă minciună
inventată de Barabas
şi eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeţii
aproape unul de altul
printre agore şi oglinzi
dorindu-şi fiecare o altă naştere,
o altă iubire
toată durerea lumii muşcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

Ce milă mi-e de cei bogaţi
pot fi orice dar nu bărbaţi
căci şi bărbatul nu e oare
decât un fel de înscenare

Că pân-la urmă n-oi fi eu
un fel de miel ce se dă leu
în lumea asta ordinară
ce mă invită doar afară

Mânca-ţi-aş viaţa de român
păi măi ţigane eşti nebun
nu vezi că toată lume fuge
şi n-a rămas nimeni pe cruce

Şi între plus şi minus infinit
doar golu-i Doamne răstignit

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul fanteziei

Trupul nu va mai începe nimic. Atingându-i globurile ochilor,
poţi simţi că până şi o movilă de pământ este mai vie,
că nici pământul, chiar în zori, nu-i atât de tăcut.
Iar un cadavru nu este decât rămăşiţa unor prea multe treziri.

Noi avem doar acestă putere: de-a începe
fiecare zi a vieţii – înaintea pământului,
sub cerul tăcut – în aşteptarea unei treziri.
Rămâi uimit văzând în zori atâta trudă;
prin trezirea în trezire se face o muncă.
Dar noi trăim doar pentru a ne înfiora
de ceea ce trebuie să facem şi pentru a trezi încă o dată ţărâna.
Asta se întâmplă din când în când.
Apoi totul se linişteşte, împreună cu noi.

Dacă la atingerea acelui chip mâna n-ar tremura –
dacă mâna vie s-ar simţi plină de viaţă atingând acea mână –
dacă-i adevărat că răceala aceea e doar răceala
pământului, îngheţat în zori,
poate ar exista o trezire, iar lucrurile amorţite-n tăcerea
zorilor de zi vor vorbi din nou. Dar mâna mea
tremură, iar din toate lucrurile care există se aseamănă c-o mână
care nu se mişcă.

Alte dăţi, trezirea în zorii zilei
era o durere seacă, o lacrimă de lumină,
o eliberare. Cuvântul, meschin,
al pământului a fost vesel doar pentru un scurt moment; apoi
a muri însemna reîntoarcere acolo. Acum, trupul în aşteptare
e ceea ce-a rămas după prea multe treziri; nu va reveni pe pământ.
Ele nici măcar nu pomenesc despre asta, buzele încremenite.

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agora e oarbă şi nu mai ştie de durere

văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu ştii cum se moare de durere
printre cele şapte lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău-e o altă minciună
inventată de Barabas
şi eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeţii
aproape unul de altul
printre agore şi oglinzi
dorindu-şi fiecare o altă naştere,
o altă iubire
toată durerea lumii muşcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisuse

Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.

Oh, străluceşte Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.

Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfinţire
Ne poţi ierta greşelile!

Ţi-i trupul împărţit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.

Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.

Ne fă mai buni, dă-Ţi trpul iară
Spre curăţire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Şi în lumină au sperat.

În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoşii!
Din trupul Tău noi vom mânca...

Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Şi plâng în cinuri credincioşii
Şi-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia

Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă ori tristă
viaţa asta blestemată

Doar femeia ne arată
vremuri încotro se duc
doar femeia-i minunată
restul lumii-i balamuc

Vremuri încotro se duc
dacă-i veselă ori tristă
ţine lumea sub papuc
doar femeia mai rezistă

Doar femeia ne arată
dacă-i lacrima curată

rondel de Costel Zăgan din Evadaţi din zăpadă (antologie) (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinerea Mare

Un înţelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap

Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă laşi la vatră
Cruce de piatră

Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin

Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevar si lumina

Privirea şi gândul
năluce aleargă
prin spaţii şi-n timp,
cândva,
doar de zei vizitate,
şi-ades încărcate
cu patimi, cu doruri…

Privirea-mi senină
absoarbe lumină
şi gândul străbate
milenii şi fapte,
mă plimbă prin noapte
cu paşi de lumină
şi zboruri de taină,
cu buze flămânde
şi trupul arzând de dorinţă,
cu vise ce-aleargă spre tine
cerşind,
doar adevăr şi lumină!

poezie de Cernea Rodica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generalul şi starea lui iniţială

Stare de alarmă
în creierul tău metafizic
ţii un discurs pe tema
destinului
la căpătâiul muribundului
dragă generale,
nu-ţi face procese de conştiinţă
e mai uman totuşi
să-l citeşti pe Albert Camus
sau să spargi oglinzi
în nopţi cu lună
prin câte războaie s-a plimbat
trupul tău
înainte de a-şi dobândi
starea iniţială
în intimitate te transformi
într-un vampir
mai rabdă-te câteva secunde
sau du-te acasă
mama ţi-e grav bolnavă
tânara ta concubină
va zămisli un plod doar la şapte luni
accesul ziariştilor e interzis...

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

În fiecare zi
Ahile
mă vinde la tarabe
ca pe un nou
război troian
mai am un Dumnezeu
kamikaze
în ecoul sufletului meu

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cristina Yang (către Izzie): Eşti super înaltă. Ai sânii perfecţi. Părul lung şi blond. Dacă aş fi în locul tău, aş umbla dezbrăcată tot timpul. Nu aş avea o slujbă, abilităţi speciale, nu m-ar interesa nici să ştiu să citesc. Aş fi doar... dezbrăcată.
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Este doar un simplu machiaj.
Dr. Cristina Yang: Ştii cât de mult te urâm, nu-i aşa?

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de taină

Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină...
Ramură ruptă, uitată-n răscruce...
Un chihlimbar, lipsit de lumină...

Ultima şoaptă cu vântul se duce
Să scrie pe cer cu literă-aldină.
Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină...

Mintea dezleagă ce ochiul n-aduce.
Taina cea vie din scriere fină
Suflet înalţă, iar inima-i plină,
Când frunze şi gânduri, toate-s caduce,

Dureri din suflet urcat-am pe cruce...

rondel de Olguţa Trifan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna cruce de piatră

Un om de stat e-un om de lume,
Minte cum respiră, cum bea apă.
Un ziarist imaginează minciuni
Şi ţi le toarnă pe gât pân' ce te-ndoapă.
Mai bine stai acasă şi bea-ţi berea,
Lasă-i pe vecini la vot, să se-afle-n treabă,
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

Pentru că acest veac şi veacul care vine
Vor sfârşi într-o fundătură mare,
Nimeni nu va-întâlni vreun om fericit
Printre călătorii acestei vieţi amare;
Când Nebunia merge la braţ cu Eleganţa
Nimeni nu discerne care-i cine şi cine-i care.
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

Doar actorii cărora le lipseşte simţul muzical
Mă dezmeticesc cel mai lesne din plictis;
Ei pretind că-i mult mai uman
Să fornăi, să mormăi sau să gemi cu schepsis,
Fără-a discerne ce forţe-astrale
Învârt toată scena – pământ şi cer şi iad şi paradis.
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun cu două zile înainte de a muri), însă de mică importanţă, a agravat starea patologică a cordului şi a accelerat moartea.

citat din Doctorul Tomescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Aştept zorile
mi s-a şoptit
că asfinţitul se va transforma
într-o piramidă
mâna mea pietrificată a plâns
acum nopţile sunt zorile din lacrimi

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!