Cuvintele de apoi
cuvintele vorbesc o altă limbă
au toate o ambiguitate
din care nu mai înțelegem nimic,
câteodată suntem jigniți
și devenim taciturni
ne împotmolim
în sufletele altora
scormonim degeaba
prin trecut în munții de amintiri
aruncate la coșul de gunoi.
tăcerea ne astupă spasmodic
ambele urechi
văzând cum trosnesc lacrimile
pe fața unei fecioare.
vremea privește mișcată
la acest turn babel
în care cuvintele
se rătăcesc.
o altă limbă ar trebui inventată
în care cuvintele să fie mute
și să aiba miros de floare.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.