Măcar rămâi

Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... şi încă nenuntit,
E singurul ce ştie despre mărul
Şi şarpele... ce ţi l-a oferit.

Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Şi-un epitet, ce nu poate fi şters.

Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopţilor de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.

Atinge-mă uşor şi mă stârneşte
Cu trupul tău felin şi-nflăcărat
Când fulgeră afară şi trăzneşte,
Mă scapă de minciună şi păcat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu vis şi fum

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, şi caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele îşi curmă conturul alungit
şi se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
şi-apar din nou, ca vis, şi totul e permis.

Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopţile târzii
era iraţionalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire şi tăcere, atât cât ni s-a dat,
şi nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.

Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
şi fumul de ţigară ce urcă... rătăcit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia serilor de iarnă

Ce magice sunt serile de iarnă
Şi ce pufos... sărutul de alint,
Când pasiunile, încep să cearnă
Aluzii... pentru visele ce mint.

Se risipesc tăceri înspre uitare,
Privirea verde, caută spre vest,
Iar clopotele bat... a provocare,
Încinsă... ca o formă de protest.

Azi, ninge impecabil, în poeme,
Cuvintele par gri, ca un blestem,
Ieşit din ipoteze... şi din scheme,
Din rame... secundare... şi sistem.

Încă mai viscolesc, plăceri rebele,
Se scutură pe tâmple... şi se-ntind
Pe trupul... ca o pulbere de stele,
La vremea neştiutului... colind.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi moartea

De-ar fi moartea neagră, sexy,
Filiformă şi-ndrăzneaţă,
Imposibil... să nu cânte
Un cocoş, în dimineaţă.

De-ar veni, doar c-o năframă
Şi-o cagulă transparentă
N-ai lăsa-o... să aştepte,
La cât e... de insistentă.

De-ar putea fi... Ea... ispita,
Mărul tatuat sau floare,
Surâzând... ca ipocrita
Şarpelui... a provocare.

De-ar fi moartea, poate nu e,
Enigmatică şi dulce
Ar pleca pe înserate,
Toţi cocoşii să se culce.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet şi aduceri aminte

Aduceri aminte în gând se-nfiripă,
Ca-ntr-o oglindă... de dor rătăcit,
Nisip în furtună şi-un trup regăsit,
Pe-a nopţii nebună şi rece aripă.

Poteci neumblate, amurg părăsit,
Dezmiardă ispita tăcerii de-o clipă
Şi nimeni nu vede, amar de risipă
Adusă de vântul... pios şi smerit.

Cuprind orizontu-n privire şi tac,
Mă fulgeră, încă, amarul destin,
Ce tristă e casa... la omul sărac
Şi timpul se ştie... atât de puţin.

Aduceri aminte, esenţe de mac
Ascunse-n paharul eretic şi plin

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pâine caldă

Ce poate fi mai bun decât o pâine,
În care pui speranţe şi plăceri,
Răvăşitoare... clipele de mâine
Şi-aroma dulce-a gândului de ieri.

Miroase-a pâine caldă si pufoasă,
A suflet de femeie-ndragostit,
Care în urm-atâtea doruri lasă
Şi-arome blânde-n trupul ei sfinţit.

O pâine caldă-i ca o bucurie,
Ca o-mplinire... fără de păcat,
În aburul ei doarme-o poezie
Şi fericirea... urme a lăsat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Ce îşi prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când soseşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topeşte,
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... înger... renăscut.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia dulce-a clipei

Dinspre calende se invocă sfinţii
Priviri încremenesc în legănare,
Norocu-mi este împlinirea minţii,
Când buzele timide-şi cer iertare.

Beţia dulce-a clipei... mă seduce
Şi mă-nvârteşte-n dans ameţitor
Lăsându-mă apoi într-o răscruce
A timpului rebel... şi-nvingător

Te simt în mine ca pe-o sărutare.
Ca pe un zâmbet proaspăt inflorit,
În dimineti ascunse după soare,
Când sânul tău, tresaltă, fericit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Care-şi prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinereşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topeşte
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... ce-o aştept demult.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europarlamentară

Nu mai cred prostii, şotii, baliverne,
Totul e-o minciună, totul e pustiu,
Sictirit de presă, servicii şi guverne
Nu vreau să aud, nici că vreau să ştiu.

Şpăgi şi politruci, plus vreun comision,
Mereu în campanii, coala şi ştampila,
Iar într-un final, mai sare-un milion,
Şi-un teren viran pe care şade vila!

Mă doare la başcheţi, mă doare la Nike,
Să vă iau în freză, să vă dau dislike!

poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrei să te confirmi la nesfârşit, când faci lucruri din do­rinţa de a te confirma şi percepi totul ca pe o provocare, nu te mai bucuri de lucrul în sine. Când totul e o provocare, devii încrâncenat.

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puţine,
Şi-ntr-un vis mereu carmin.

Te-aş întinde -n dimineaţă,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Şi pe razele de soare,
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul poate fi iertat cuiva, afară de faptul de a fi plicticos. Trăiască vulgaritatea! Măcar e distractivă.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bărbatul

Sunt bărbatul dulce-al nopţilor de taină,
Port la cingătoare... lacăte şi chei
Şi iubirea prinsă... la rever de haină,
Sunt parfumul care... place la femei.

Sunt bărbatul care ştie să iubească,
Care stinge flăcări în fântâni de dor,
Zâmbetul pe buze-l fac să-ntinerească
Şi încep sărutul... doar de la picior.

Sunt bărbatul care aşternuturi arde,
Port extazu-n buze şi în ochi de foc,
Eu în trup fierbinte risipesc petarde
Şi fiori şi fluturi, ca-ntr-un tainic joc.

Sunt bărbatul care ştie să asculte,
Şoaptele păgâne spuse-ncetişor,
Care-aruncă-n mare cu dureri trecute
Şi îngroapă stele, jos, lângă izvor.

Sunt bărbatul vesel, încă în putere,
Port în mine-amorul fără de păcat,
În adânc vulcanic răspândesc plăcere
Şi răstorn tot cerul, dimineaţa-n pat.

Sunt bărbatul tandru, blând şi iertător,
Am în sânge patimi şi cărbuni încinşi,
Ştiu să vindec rana inimii uşor
Şi s-aprind luceferi, care-s încă stinşi.

Sunt bărbatul care sufletu-şi oferă
Despicând momentul, pasiuni stârnind,
Cred că bucuria este efemeră,
Însă înspre viaţă, braţele-mi întind.

Sunt bărbatul care în iatac pătrunde
Şi cu frenezie înfloreşte-n trup,
Când atinge locuri şi apoi se-ascunde
Înspre răsărituri, raze când erup.

Sunt bărbatul care rabdă în tăcere,
Ce desface floarea lacrimilor reci,
Ştiu s-adun nectarul stupului cu miere
Şi să-nchid fereastra, ca să nu mai pleci.

Sunt bărbatul care ştie să respecte,
Pentru că destinu-i dur si nemilos
Şi-am lăsat în urmă, semnele deştepte,
Alegând ştiţi bine, numai ce-i frumos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca spre zori, cu tine,
Pe un câmp de rouă plin...
Printre frunzele puţine
Şi-ntr-un vis, mereu, carmin.

Te-aş întinde-n dimineaţă
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare,
Când mai zboară câte-o gâză
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe-o mângâiere
Şi pe razele de soare
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti floarea dulce-a macilor din vise

Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Şi inima aleargă prin pulberea de stele.

Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Şi dansul... ca o vrajă... de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi... şi noroc.

Cuvinte dezgolite... par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demenţiale spre clipele puţine,
Iubirea ca o haină... căzută peste drum.

Eşti floarea dulce-a macilor... din vise,
Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Şi te-nfăşor iubito... în magice poveşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul din tine

Iubirea mea în suflet îţi curge,
Ca o furtună de ploaie şi vânt,
Potopul întreg nebuneşte te strânge
Şi-nvaţă sărutul... din orice cuvânt.

Dorinţa îmi creşte pe buzele tale,
Mereu pofticioase... şi-atât de fierbinţi,
Demult aruncat-am cămaşa de zale
In ape albastre şi-atât de cuminţi

Voi curge în tine cu foc şi izvoare
Şi visele toate... le urc pe picior,
Adânc pătrunzând în trupul de floare,
Topindu-mă dulce... nebun de uşor.

Şi plouă, şi tună, şi fulgeră încă,
Vulcanul din tine... mă-nalţă la zei
Şi marea te uită... cum bate în stâncă,
Din seva iubirii... timidă... când bei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Recunoaşte-ţi ADEVĂRUL ŞI EL VA VĂ ELIBERA!" În concluzie, mai întâi de toate realizează că în viaţă, cel ce ştie nu vorbeşte, după cum cel care vorbeşte nu ştie. Dar pentru Acela care este cu adevărat Liber, va exprima Adevărul, indiferent dacă vorbeşte sau păstrează tăcerea. I: Bre, ai 800 de videoclipuri şi vorbeşti despre tăcere? A. M: Cum aşa? Când s-a întâmplat tragedia şi ce te face să crezi că "vorbesc despre tăcere"? "eu"-l vostru e ca şi copiii care se uită la poze (titlu şi cantitate) nu la conţinut (interioritate)? Te-a lăsat mintea să vezi o expunere de a mea, cap-coadă? Îndoim-aş. Oare nu cumva împărtăşesc despre Tine? Despre fiinţa noastră reală, LIBERTATEA? Ar trebui libertatea să se limiteze la tăcere sau la cuvinte? Dobândeşte, află mai întâi cine eşti şi odată recunoscut "Adevărul, el te va face Liber", atât de tăcere cât şi de cuvinte. Pentru că aşa cum trăncăni non-stop mintea în capul tău nu rămâi "Bre!" decât o victimă, un sclav pe viaţa a ei... Voi sunteţi Orbi şi nu vedeţi strategia minţii pe care o demască Maharaj: "Zi-i BRE Libertăţii să Tacă, că te îndrum "eu" ca şi până acum la rătăcire şi suferinţă! Să vezi ce îţi vorbesc "eu"!!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mă poate împiedica să scriu, de pildă, despre iubirea tulburătoare dintre un cerc şi un cub, care visau să renunţe la perfecţiune şi să se transforme de dragul de a fi împreună într-un banal triunghi?... Matematic, ştiu, e imposibil. Scriitorul însă, exact ca iubirea, poate face totul posibil, dacă are îndrăzneala de a stabili regulile lui, cu care, eventual, să fie de acord măcar un om...

Mihaela Rădulescu în Nişte răspunsuri
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mă-ndrăgeşti

De mă-ndrăgeşti... deschide-te petală!
Căldura dă-mi-o! dă-mi-o, călăuză!
Pentru-mplinire... ultima escală
Au mai rămas bichini... şi o bluză.

Dulce-i ispita ce-astăzi mă stârneşte
Şi trupul meu acum... parc-ar lua foc,
Faptura ta zvâcnind... mă-nebuneşte,
De ce-ncepurăm acest tainic joc?

Răscolitoare ţi-este unduirea
Şi dansul coapselor perfect rotund,
Când vrei s-atingi, s-atingi nemărginirea,
Cupa s-o bei, te rog! pâna la fund.

Cu tine-n braţe-alunec mai uşor
Şi mai uşor te-acopăr cu sărutul,
Mi-e trupul tău divin, năucitor,
O patimă... aşa cum e-nceputul.

Furtună eşti şi linişte deodată,
Trădările-s la margini de hotar,
M-atrage zvârcolirea ta ciudată
Şi mi-o doresc iubito, iar şi iar.

Sunt sucu-n care, iată, fierbi frenetic,
În noapte umbră... ziua nălucire
Mă risipeşti în orizont ermetic
Şi mă aduni din lacrimi de iubire.

În trupul tău îmi-este-atât de bine,
Sfâşie-mi nerăbdarea fără teamă,
Tu ştii ce faci... şi mie îmi convine,
Când mă arunci în patul ce ne cheamă.

Eu... numai eu voi fi de azi izvorul,
Iar tu vei fi vulcanul meu fierbinte
Şi numai eu pot să-ţi astâmpăr dorul
Îmi sunt deajuns doar câteva cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an

A mai trecut plin de-ntrebări, încă un an
Şi-n dimineţi, abia simţit... ai pus culoare,
Reaşezând păcate vechi într-un roman,
Făcând din clipe evantai... şi sărbătoare.

Au mai trecut amiezi arzânde, fără rost,
Spre depărtări tot căutând... neştiutoare,
La pieptul lui poate că tu, nici nu ai fost,
Dar aşteptai dinspre destin... o sărutare.

A mai trecut... înc-un amurg... însângerat,
Năluci şi ploi răstălmăcind a ta chemare
Pusă-ntr-un dor... reverberând... manierat
Şi aruncând... flămând priviri... năucitoare.

Au mai trecut... atâtea nopţi... fără de stele,
Ascunse taine-au prins aripi... ca o mirare
Dintr-un album de clipe reci... sau infidele,
Când curge luna-n trupul tău... ispititoare.

A mai trecut... plin de-ntrebări... încă un an,
L-ai aruncat făr-de regrete-n... Carul Mare,
Când timpu-alergă... ca o umbră... pe tavan
Şi-un ornic bate... a trecut... şi a schimbare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!