Ne doream. Cu disperare, egoist şi tandru, împletind păcate şi jumătăti de poveşti care spulberau liniştea caldă, plină de comun. Ne lăsam câte puţin din celălat în cuvinte şi-n sărutări mărginite de trup şi poftă, fără să pierdem binele şi răul pe drumuri necunoscute.

Andreea Palasescu (23 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

cuvântul meu răscoleşte liniştea tunetului
departe, alte cuvinte izbesc malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat, în tăcere
sunt drumuri ce merg în tristeţea serii
încărcate de tăcere şi multă, multă durere
plec, păşesc printre orizonturi umede
fără cuvinte.. fără întrebări
alte drumuri
liniştea cade în noapte printre şoapte obosite
drumuri părăsite, drumuri irosite
în faţă, uşa timpului oprită

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi înfloresc cireşii şi lumea plină de chipuri necunoscute se conturează într-un zâmbet duios. Vorbeşte-mi cu glasul dorului, plin de mister şi dorinţe necunoscute. Sărută-mă şi strecoară în grădina tainelor muguri de speranţe şi cunună de flori cu aromă de primăvară. Îmbracă-mi inima cu inima ta!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi pierde de tine o vreme. Preţ nemăsurat în clipe şi surâs. Cât să mă caut la umbra apusului văratic, pe aripile văzduhului alb, poate numai jumătatea viselor stinse într-un crâmpei suav de lumină îmi va fi reazăm plin şi limpede regăsire. Când vor aţipi umbrele tăcerii le voi prinde în chingi subţiri, delicate împletind glasul iubirii, tandru, în gând. O să-ţi fie dor?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulaţie, mister sau furie copleşitoare într-un buchet de măşti sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoiase, prin hotare îndepărtate de viaţă. Ne ţinem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul şoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrăţişate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.

Andreea Palasescu (26 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulaţie, mister sau furie copleşitoare într-un buchet de măşti sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoioase, prin hotare îndepărtate de viaţă. Ne ţinem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul şoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrăţişate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să iubim cu încredere! În felul acesta simplu se vor stinge de la sine toate furtunile. Cred că dacă pierdem iubirea suntem pierduţi. Fără discuţii. Mai bine să fim săraci, în liniştea noastră, dincolo de conflicte şi confuzii. Din partea mea dau toate fericirile scrise, ce am şi ce n-am. Nu luam nimic. Doar o scânteie care vine şi pleacă cu inima noastră indiferent că-i răsărit sau apus...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturiseşte-mă unui vis candid, pe jumătate adamic, pe jumătate ispititor. Mărturiseşte-mă inimii tale bune, istovită de păcate şi dor, aproape agonizând într-o tăcere surdă, flămândă de iubire şi freamăt. Mărturiseşte-mă grijilor, furiei, fluturilor cu aripi de sidef care sting în bătaia schimbării flacăra orgoliilor asmuţite.
Mărturiseşte-mă nestingherit străinilor lacomi, invidiilor care pălesc sub vreascul misterelor stinghere. Mărturiseşte-mă singurătăţii duale care ne împarte pe alocuri, despărţindu-ne irevocabil. Mărturiseşte-mă cerşetorilor de speranţă, avarilor, chipurilor ridate şi netede din oglindă. Eu voi fi ecoul lor şi-al nostru în liniştea lăuntrică a trăirilor abstracte. Câte puţin din fiecare, o clipă efemeră de răsărit. Sau totul.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta, inima şi-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înţelegea graiul timpului şi nici importanţa amintirilor. Cum să-şi îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveştile atingerilor tale care spulberau îndoieli şi desenau zâmbete pe norii suferinţelor. Ea te vroia prezent şi dornic de fericire.

Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta, inima şi-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înţelegea graiul timpului şi nici importanţa amintirilor. Cum să-şi îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveştile atingerilor tale care spulberau îndoieli şi desenau zâmbete pe norii suferinţelor. Ea te vroia prezent şi dornic de fericire.

Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu este altceva decât o scurtă călătorie lăuntrică. Timpul curge şi zilele apun vremelnic în abisul adânc al zărilor întunecate. Soarele răsare în fărâma de bine a unui suflet şi răul îngroapă calea cea dreaptă într-o clipă de rătăcire. Pe alocuri vântul schimbării acoperă lumina caldă a blândeţii. Aşa alergăm goi şi orbi într-un gând străin. Uneori mi-ar plăcea să mă ascund printre ruinele viselor vechi. Alteori aş călători braţ la braţ cu binele dintr-un suflet hoinar...

Andreea Palasescu (18 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În liniştea gândurilor, stingher, mi-am făcut adăpot în sufletul tău. De acolo strâns îmbrăţişaţi, la umbra visurilor firave, glas de toamnă curge ritmic peste şoaptele nerostite. Ultima picătură de fericire şi plec fără să privesc înapoi. Îti promit. Dar vreau cu toată puterea să gust clipa asta febrilă şi-apoi flămândă de veşnicie să-ţi agăt umbra vie de un asfinţit leneş. Nu există pic de efemer dacă iubim. Şi asta e de simţit pe îndelete, lasciv, tandru şi în contraste. Cu izbucniri care nasc şi sfâşie, rănesc dar fără discuţie vindecă toate neputinţele. Şi eu cumva inexplicabil, imposibil de rostit în cuvinte goale te simt în aglomeraţie de agonii şi extaz, pe margini de văzhuh albastru şi-ntotdeauna sub gene de timp năvalnic.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi te-ai ascuns într-o adiere sărată de răsărit. S-a oprit timpul scurs agale în vâltoarea clipelor şi ţărmul sărutat de valuri înspumate se oglindeşte într-o fărâmă de şoaptă. Algele moarte îmi zgârie sufletul, murdar de toamna tăcerilor. Miros a uitare şi a dorinţe îmbrăţişate cu patos, când genele ating priviri însetate. Mi-e foame de tine, de tălpi mici care lasă urme pe cerul mării nesfârşite. Te-aş sorbi egoist şi tandru până în adâncuri de suflet, să-mi laşi urme neşterse de apus, pe trupul gol, într-un dulce preludiu. Ţi-aş smulge tainele, strânse cu grijă în palmele albe, ispitite de zorii proaspeţi. Aş face din flori legături nepătrunse. Nu cumva să-ţi răpească timpul povestea şi bruma de libertate. Cu cine mi-aş împărţi graiul surd pe digurile mute? Cu cine aş porni într-o aventură, desculţă, plină de poftă şi entuziasm? Cine mi-ar plânge pe umerii arsi de soare nestins şi nebunie?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am promis că într-o zi îmi voi face curăţenie în suflet. Am deschis ferestrele amintirilor sperând ca Lumina să cuprindă vântul schimbării într-o îmbrăţişare blândă. M-ai aşteptat clipe lungi şi ai zăcut gol şi însetat între zările mărginite de gânduri. Tu mi-ai fost îndrumător pe cărările vieţii, în lungul drum al împotrivirilor firii şi al neputinţei omeneşti. Alergam în voia ispitelor fără regrete, murdărindu-mi haina inimii cu toate păcatele lumii. Iartă-mă! Iartă-mă pentru cutezanţa de a Te alunga din sufletul meu, pentru binele pe care nu l-am făcut niciodată. Părinte Ceresc ajută-mă să păstrez în suflet Iubirea şi Bunătatea Ta!

Andreea Palasescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau suflete care aruncau păcate într-o fărâmă de Rai. Şi dintr-o dată visele străbăteau goale furtuna gândurilor tăinuite într-o şoaptă de rouă. Timpul desena amintiri. Erau suflete în care liniştea curgea lin ca o boare de vânt răcoros. Unde era fericirea?

Andreea Palasescu (17 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e şubredă, frumoasă şi efemeră. Alunecă în neant, printre degetele clipelor ca un fir subţire de nisip. Ne coboară în adâncuri de neputinţă, lăsându-ne goi printre suflete fragede, agonizând pe o muchie de vis pribeag. O dorim cu disperare, în lupta despărţirii veşnice de lutul trupului şi in rest... nu avem vreme de trăit demn şi plin de blândeţe. Timpul dragostei curge necontenit în cotidian, fără precizie, aruncându-ne brusc în poveşti cu final echivoc.

Andreea Palasescu (11 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-e frică de compensaţie? Mie îmi păreai la fel de frumos. La fel de egoist şi ambiguu, într-un sens neştiut. Mă amuza felul în care îndesai în buzunare iluzii şi frânturi de bine dăruite de alţii. Şi cum în toată fala aceasta consimţită nu erai capabil să vezi că cineva, la o margine de Cer senin îţi tăiase fără nici un regret buzunarele...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri obosite

mi-am dezgolit gândurile într-o noapte
cuvântul rătăcea în neliniştea tunetului
departe, alte cuvinte izbeau malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat în tăcere
să nu tulbure zborul pescăruşilor
liniştea curgea oblic
printre obosite şoapte
drumuri mergeau agonic în tristeţea serii
erau încărcate de întrebări eşuate
azi păşesc printre orizonturi umede
sunt lacrima ploii pe zidurile lumii
sunt val ce se sparge de mal
sunt ţipătul cerului pe mări de opal
în zori, alte drumuri, fără cuvinte, fără întrebări
drumuri părăsite, drumuri irosite
în faţă, uşa timpului...
cioc-cioc-cioc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ne pierdem în suflete străine, pentru ca apoi, să ne regăsim în grabă, fără îndoieli sau certitudini, într-o banală contradicţie cu raţiunea. Când e pace în suflet şi lumină prin ochii iubirii căutăm întuneric, cu dorul mândriei clocotind printre gânduri. Apoi într-o luptă tacită cu propria vină tânjim după armistiţii. Într-un fel începusem să iubim măşti reuşite, purtate cu măiestrie într-o fărâmă de cotidian şters. Imagini care spuneau poveşti frumoase, dar esenţa sinelui rămânea moartă, abstractă ca un vid infinit.

Andreea Palasescu (20 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Doream să-ţi strig
Doream să-ţi cânt
Doream să-ţi plâng
Doream să-ţi strâng
Doream să-ţi mângâi
suflarea
Să-ţi sărut
fruntea
Să-ţi iubesc
ochii
Viaţa-mi cântă
Vreau timpul să-l opresc
Vreau spaţiul să-l cuceresc
Aş vrea să plâng, să râd, să cânt
Umbră să-ţi fiu, suflare să-ţi dau
Trup să te-ncălzesc, ochi să te privesc
Şi vreau cuvinte. Să mai inventez câteva

poezie de Mihaela Cătană (9 aprilie 2001)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău ascundea frumuseţea ispitelor desenate pe gânduri nerostite. O singură clipă să-mi fi atins buzele rosii cu tăcerea privirilor mistuitoare, pline de păcat şi dorinţe... Tu erai noaptea mea cu aromă de libertate şi nisipul ud ascuns în palmele albe. Erai furtuna din gândurile pustii şi liniştea care străbate ecoul şoaptelor pline de poveşti...

Andreea Palasescu (4 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!