Drumuri obosite
mi-am dezgolit gândurile într-o noapte
cuvântul rătăcea în neliniștea tunetului
departe, alte cuvinte izbeau malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat în tăcere
să nu tulbure zborul pescărușilor
liniștea curgea oblic
printre obosite șoapte
drumuri mergeau agonic în tristețea serii
erau încărcate de întrebări eșuate
azi pășesc printre orizonturi umede
sunt lacrima ploii pe zidurile lumii
sunt val ce se sparge de mal
sunt țipătul cerului pe mări de opal
în zori, alte drumuri, fără cuvinte, fără întrebări
drumuri părăsite, drumuri irosite
în față, ușa timpului...
cioc-cioc-cioc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Drumuri
cuvântul meu răscolește liniștea tunetului
departe, alte cuvinte izbesc malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat, în tăcere
sunt drumuri ce merg în tristețea serii
încărcate de tăcere și multă, multă durere
plec, pășesc printre orizonturi umede
fără cuvinte.. fără întrebări
alte drumuri
liniștea cade în noapte printre șoapte obosite
drumuri părăsite, drumuri irosite
în față, ușa timpului oprită
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gânduri
locuiesc în scorbura lumii
alungat de toți și de toate
închis între gânduri, pierdut printre oameni
seara mângâi pietre sau ascult siderat tăcerea timpului
pic-pic-pic, apoi nimic
uneori strivesc păienjenii de pereții sufletului
nopțile rătăcesc printre umbre
stele nu am, le-am pierdut într-o fatidică clipă
la o partidă de cărți cu moartea
au rămas doar tragice cuvinte
ce se pierd la răscruce de drumuri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
sunt prea trist a zâmbi
sunt prea obosit a plânge
timpul s-a născut și a murit ieri
căutam un spațiu să așez lumânarea
îmi ardeau degetele de întrebări eșuate
azi, trăiesc în însingurare
de mine, de toți și de toate
strigăte oarbe, de multe ori răgușite
cuvinte irosite, răni sângerânde
viața asta, o moarte inutilă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri grele, drumuri albe
Drumuri grele, drumuri albe
cu pași demult uitați
se-aud copite înghețate
de cai înaripați.
Și dacă te-aș întreba
de ce mă lași pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.
Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de șoapte,
aș vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.
Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor și urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puțin.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Definiția nenorocului
Sunt drumuri ce ne caută demult.
Și-ajung la noi când noi suntem plecați
În căutarea lor pe alte drumuri.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Stare
niște drumuri zdrențuite
pietre grele se spintecă una pe alta în creier
apa alergând goală
printre picioarele confuze
chipul legănându-se
între două căderi dilatate
fără să mai cunosc drumul
despart ceasul de timp
înainte de a uni malurile serii
într-o veghe copleșitoare
tăcerea era ca un film mut
fără actori și regizor
în minte toate gândurile s-au stins
în curând mă voi bate pe întuneric cu liniștea
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În liniștea nefirească a lumii
trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde merg
de ce merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt o idee greșită a timpului real
cine știe, azi a știe...
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
pe diagonala frântă a cerului
coboară umbre pe drumuri de seară
un pescăruș plutește pe ape
o pânză de păianjen mângâie gânduri în camera goală
roua zorilor apleacă florile
se sting sub ape culorile
obosit, culeg gânduri în palma sufletului
răstignind cuvintele în cruce
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o gară
plecasem din gară
o gară mică, urâtă, murdară
urmele pașilor se izbeau dureros de pereți
treceau umbre grăbite prin mine
uitaseră că sunt om
mi-am oprit gândurile obosite
într-o cârciumă, la marginea lumii
beau, cu uimire și nedumerire
și uneori mai scriu
în cuvinte împrăștiate sau împleticite
umplute cu amărăciunea unui timp trecut și niciodată împlinit
expirat în propria inexistență
de ce scriu
ha-ha-ha...
ce întrebare fără sens și în deplin consens
cu cine, cu ce
asta nu mai știu
sunt beat, nu vezi.
deci, am strâns bagajele și am fugit
ușa scârțăia
atunci m-am trezit, a plecare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pribeag pe un drum
pribeag într-o lume bolnavă
pribeag printre voi
alergasem atât, inutil
am obosit firesc, pe rând, curând
eram doar o picătură rebelă
într-o mare de întrebări
mă strecuram printre gânduri răzlețe căutând răspunsul final
alteori ascultam tacerea clipelor
plângea lacrima căzută în altar
pe masă am pus
un pahar de cucută
să beau, să plec
pe cine să întreb
sunt încă aici
deși plecasem departe
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
azi nu mai urc și n-am să cobor
sunt doar un pescăruș în zbor
zbor lung, prelung, amăgitor
în taina ultimului dor
mă smulg din valuri spre noaptea neștiută
sunt stea însângerată și timpul e opac
aprind luminile în palmă la ultimul popas
în drumul sorții către moarte
renasc din ape când tremură luna
sunt sete nestinsă rătăcită în uitare
se sparge cerul și curg întrebări
sunt încă departe nemărginirea să o cunosc
mă arde depărtarea
foșnesc printre șoapte
în zbor peste ape
mă trag cărările și trupul mi-e catarg
trec dintr-o întrebare în tainică chemare
voi sparge bolta cu o vorbă
înmugurind în zori
și la răscruci voi pune dans de nuferi
să lumineze tăcuții mei pași
plutesc către lumină lucind între spini
mă sting tragic în noapte
mă voi întoarce în zori
să urc, să urc
nu mai cobor
mă apropii de cer
sub taina sfântă a primei împărtășiri
să fiu o flacără în zbor
mă cheamă lumina
sunt taină și spirit
cuvântul mi-e zbor
eu am venit să împletesc fântâni
aici, în infinit
să aprind lumini
vestind cuvântul Lui, în zorii zilei noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria, din leagănele mici,
Pentru noi înseamnă-ntâia dată:
Un pridvor sunând de rândunici
Și un nuc cu coama lui rotată.
Patria începe de la prag
Și se-ntinde până la portiță,
Unde-un măr ne-ntâmpină cu drag
Și ne iese-n cale-o romaniță.
Mama când pe-al nostru căpătâi
Se apleacă-n perne să ne culce,
Cerul românesc, întâi și-ntâi,
E-n lumina ochiului ei dulce.
Patria o deslușim apoi
Pe întâia pagină din carte,
Unde-n albul câmp sunt negre oi
Și sunt drumuri care duc departe.
Dar oricât de multe drumuri sunt
Către mări și munții de zăpadă,
Nu uităm c-al patriei pământ
De acolo-ncepe, din ogradă.
citat din Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroica
Drumuri sfinte de la Putna,
Drumuri vulturești,
Drum de griviță și Plevnă
Drumuri-Mărășești,
Va mai bate din uitare,
Viscolind poteci,
Zborul Domnului Manole,
Apa lui de veci,,
Să le lege cu mistria,
Zidului de sânge,
Zările din care Ana,
Drumurile-și strânge...
Să vă strângem, aspre drumuri,
Într-un brâu de dor,
Brâu de Dunăre-Lumină,
Cer de tricolor,
Drum de alba, drumuri grele,
Drumuri-Românești,
Drumuri arșiță de stele,
Către București;
Curgă veșnic ca lumina,
Visului ales,
Să ne scrie simfonia,
Pentru univers...
poezie satirică de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet
alergând printre ani
mă loveam de spațiul îngust, uzat,
al luminii
fereastra vieții capta umbre
în neliniștea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele lumii au închis inimi
în noapte desenasem cearcăne
sub ochii obosiți ai sufletului
în amurg, pe țărmul vieții
un biet suflet
înfășurat în ceață
veghează
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorul
într-o zi m-am acoperit cu soarele
mă dureau acut întrebările
nimeni nu m-a văzut
nimeni nu a auzit țipătul
cânt pe țărmult vieții
o pasăre rănită
de unii hulită
de alții lovită
plâng în neliniștea gândului
pierdut în mizeria cotidiană
anonim printre anonimi
străin printre prieteni
veșnic călător
între anii ce trec, se petrec
am ajuns mai departe de ieri
adică nicăieri
îngân cuvinte către cer
simt voluptatea intensă a durerii
a umilinței zilnice, că strig, că exist
că vorbesc, că nu tac
obosit, mă închid într-o scoică
într-o metamorfoză eternă a unui vis
nespus, nescris, neînceput
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri greșite
N-am vrea să fie drumuri rele
S-apuce tinerii pe ele,
Dar ele sunt și, din păcate,
Sunt cel mai bine asfaltate!
epigramă de Nicolae Petrescu din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima, icoana iubirii
într-o zi
știu, știu vei pleca
ducând cu tine lacrima și dorul
și o bucată ruptă dintr-un suflet
ce a crezut odată
doi înseamnă noi
azi caut durerea să-mi mângâie trupul
rănit de întrebări, pășesc agonic prin spini
tristețea curge din lacrimi amare
cuvântul, odată altar
trist și întunecat se ridică la cer
icoană, e lacrima noastră
pe cer, coloană infinită de lacrimi
se zbate în drum milenar
cuvântul nostru a rămas uitat între astre
rug e durea ultimului gând
ce pot să-ți dau pe lacrima durerii
la schimb nu am
decât un trup, un suflet și un gând
imaginar și ireal
pentru un înger căzut pe pământ
atât mai am pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
m-am acomodat greu cu tăcerea
eram un biet nebun în căutarea adevărului
fugeam și rătăceam în marea uitare
pășeam pe aleile trupului
picioarele oblice în diagonala pământului
s-au așezat sub pleoapa sufletului, mirate
aici, poate în altă parte
și totuși atât de departe
de lume, de viață, de toate
azi am deschis cuvântul prin lume
pentru nimeni anume
să înțeleagă singurătatea versului
suieră vântul printre coloanele strâmbe ale timpului
la o masă, între două întrebări nepuse
lumânarea încă arde
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
pe cer trec stele în grabă, grămadă
desculț de gânduri
pășesc în jur, spre nicăieri
căutând infinitul
am găsit finitul în albia lumii
mă aștepta
zilele treceau pe lângă mine
într-un joc absurd, un joc inutil
acum, nimeni nu trece, nimeni nu se joacă
doar trișează
pe perete, atârnă agonic
o oglindă spartă de întrebări
priveam în ea tăcerea, era tăcută
mă întâlnisem pe un drum cu singurătatea
era neschimbată, ca aunci
nu m-a recunoscut
a trecut de mine, mai departe
atunci am plecat
în altă parte, căutându-mă
dacă nu sunt eu, atunci, cine sunt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce-mi bați în inimă?
Mă zguduie, mă doare.
Nu-ți e milă?
De ce-mi furi ziua senină?
De ce-mi fierbi sângele și trupul?
De ce-mi sapi mormântul?
Și nu vrei să-mi asculți cuvântul,
Dorul și gândul.
De ce tot te ascunzi printre surzi?
Printre lacrimi, și plângi.
Și te minți printre veacuri
Și lacrimi fierbinți.
De ce tot mă respingi?
Mă alungi, și mă renegi.
Te pierzi în trecut
Fără de cuvânt.
De ce doar întrebări fără răspuns?
De ce doar soare-n apus?
De ce atâtea tăceri?
Și drumuri spre nicăieri.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!