Erau suflete care aruncau păcate într-o fărâmă de Rai. Și dintr-o dată visele străbăteau goale furtuna gândurilor tăinuite într-o șoaptă de rouă. Timpul dese...
Erau suflete care aruncau păcate într-o fărâmă de Rai. Și dintr-o dată visele străbăteau goale furtuna gândurilor tăinuite într-o șoaptă de rouă. Timpul desena amintiri. Erau suflete în care liniștea curgea lin ca o boare de vânt răcoros. Unde era fericirea?
Andreea Palasescu (17 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.