În lipsa ta, inima şi-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înţelegea graiul timpului şi nici importanţa amintirilor. Cum să-şi îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveştile atingerilor tale care spulberau îndoieli şi desenau zâmbete pe norii suferinţelor. Ea te vroia prezent şi dornic de fericire.

Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta, inima şi-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înţelegea graiul timpului şi nici importanţa amintirilor. Cum să-şi îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveştile atingerilor tale care spulberau îndoieli şi desenau zâmbete pe norii suferinţelor. Ea te vroia prezent şi dornic de fericire.

Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor să-ţi respir iubirea, să simt gustul atingerilor tale fierbinţi peste trupul gol si însetat de fiori. Mă săruţi uşor şi trecutul se topeşte într-un suflet firav. Suntem doar noi doi. Îmi mângâi simţurile cu şoapte şi pielea ta umedă îmi acoperă visele copleşindu-mă tandru, stârnind furtuni într-o noapte de februarie. Doar tu poţi să-mi picuri fericire în sânge, dor şi dependenţă în inima. Eşti al meu dintotdeauna. Eşti al meu de când nici nu îndrăzneam să visez la tine. Te strâng în braţe, dar nu vreau să adorm. Te iubesc atât de mult, încât de câte ori închid ochii îţi simt lipsa.

Andreea Palasescu (13 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea este acel drum firesc pe care un suflet porneşte, dornic să-şi redobândească libertatea de a iubi din nou.

Andreea Palasescu (25 martie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rând pe rând visele se aşezau cuminţi în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri şi iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferinţelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?

Andreea Palasescu (10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa unui suflet drag, devine adesea, contradictoriu, o prezenţa vie, statornică, comparabilă cu fantasmele năucite de raţiune în luptă cu o dependenţă afectivă. Omul pleacă şi umbra atingerilor sale rămâne agăţată de inimă, printre rânduri pline de patos, dorinţe şi amintiri pierdute în mrejele timpului. Dorul îi menţine imaginea clară, intactă şi tăinuită de pofta hulpavă a uitării.

Andreea Palasescu (8 iunie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strânge-mă la piept cu fiecare umbră firavă de apus. Şi o adiere sărată împletită cu văzduh albastru să răsară din priviri amestecate cu freamăt de clipă şi agonii. Ispiteşte-mă tandru pe sub gene lungi de veşnicie acolo unde hazardul e geamăn amintirilor. Nu spune nimic. Lumea-i colţul nostru mic de Rai unde luna îngână visurile în doina timpului. Muşc din iubire şi păcate, sfios dar lacom, hrănindu-mă nestingherit cu atingeri. Oare am gustat din viată în lipsa şoaptelor care odihnesc în adânc de suflet?

Andreea Palasescu (9 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se poate oare să muşc din primăvara crudă şi să-ţi simt gustul de ispită? Cum se poate să-mi rumineze inima natângă cu graiul ei peltic fiecare clipă de furie şi extaz lacom?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag, în umbra paşilor tăi răsare timid chipul dorinţelor. Somnul îmi mângâie genele pline de şoapte şi leagănul viselor învăluie timpul într-un dulce surâs. Eşti cu mine veşnic, în mulţimea străinilor care umple rânduri întregi de prezent şi trecut. Câteodată plec şi trupul străbate clipe lungi în singurătate. Dar întotdeauna rămân cu tine, sufletul meu drag!

Andreea Palasescu (27 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mi sufletul cu atingerile dorului efemer. Sărută-mi ploapele ude şi soarbe din gene tăcerea amintirilor, tăinuite într-o raţiune umbrită de orgolii. Lasă-mă să văd apusul soarelui în privirea ta senină ca o noapte de vară şi să gust roua dimineţilor calde de pe buzele tale. Învaţă-mă să te iert, să lupt şi să cred în sentimente pierdute. Şi dacă vreodată voi vrea să plec, nu încerca să te opui. Doar sarută-mă şi îmbrăţişează-mi inima cu iubirea ta...

Andreea Palasescu (23 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă şi probabil justificată expresie a sentimentului de dor curat şi nobil rămâne cel impus de o distanţă greu de străbătut. Totuşi, cele mai asupritoare clipe rămân acelea în care sufletele împovărate ajung să-şi simtă reciproc lipsa chiar dacă au ocazia să fie împreună în fiecare ceas...

Andreea Palasescu (1 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima îmi era aşezată în palmele tale. Vibra uşor şi freamătul amintirilor, însemnate pe alocuri cu urmele asurzitoare ale trecerii prin cotidian ne îmbrăţişa cu fiorul mut. Trecutul ar fi putut să-şi strecoare intensitatea printre degetele albe, numărând respiraţiile vieţii plină de abrupt şi necunoscut. Alegeam să rămân mereu o parte din tine. Să mă ierţi şi să-mi cauţi prilej de iubiri netrăite, dar atât de familiare ţie prin simpla lor existenţă. Alegeam să-mi cos inima la loc şi să te ţin de mână. Fericirea însemna libertatea de a pleca în orice moment. Şi dorinţa de a rămane mai presus orice.

Andreea Palasescu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voiam să pleci. Refuzam sistematic şi conştient să asimilez în adâncuri de suflet o încheiere brutală a firului de poveste pe care îl împletisem împreună din vise şi culori de văzduh neatins. Oamenii vorbeau nefiresc de mult, gol şi cumva în contradicţie cu sinele propriu care, pierdut în derizoriu se prinsese strâns de aripile tale, nevăzute. Le săruta mereu, sorbindu-le bruma de bine, candid şi seninul albastru dintr-o privire. Treceau zilele albe, anevoios şi rece, aducând cu sine amurgul timpului. Te ocroteam cu ardoare, frenetic, căutând să mă iert sincer pentru ce n-am făcut. Ascultându-mi limitările, dojana şi dorul necuprins care ne apropia pe vecie, făcându-ne părtaşi amintirilor.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată pe zi, aşează-te într-un loc liniştit şi pune-ţi mâinile pe inimă. Transmite-i acesteia iubirea ta şi percepe iubirea ei pentru tine. Inima ta a bătut pentru tine de când te-ai născut şi până în prezent şi va continua să bată până în ultima ta zi pe acest pământ. Priveşte în inima ta şi sesizează orice urmă de amărăciune şi orice resentiment. Spală-ţi cu blândeţe inima în apa iertării şi a înţelegerii! Dacă ai putea vedea imaginea de ansamblu, ai înţelege lecţiile prin care a trebuit să treci. Transmite-le iubire tuturor membrilor familiei tale şi iartă-i! Inima ta este iubire, iar sângele din venele tale este bucurie!

citat din Louise L. Hay
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am oprit să ne odihnim iubirea la marginea unui apus văratic de şoapte. Molcom, sărutând mireasma umbrelor fade, noaptea cu tainele necuprinse de freamătul timpului, ne îmbrăţişa. Miroseai a flori şi a vise răsfăţate de zâmbetul dimneţilor de vară. Pofta flămândă a buzelor tale roşii, îmi cuprindea inima, purtând-o în adâncul albastru al valurilor învolburate. Vântul hoinărea nestingherit printre amintiri, într-o dulce chemare a ispitelor şi marea ne ademenea paşii spre o noua zi. M-ai strâns în braţe cu grijă, fără să tulburi glasul tăcerilor. Eram în sfârşit acasă. Într-un fel, îmi pierdusem locul în lumea aceasta, dăruită sufletelor străine în lipsa ta..

Andreea Palasescu (1 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne doream. Cu disperare, egoist şi tandru, împletind păcate şi jumătăti de poveşti care spulberau liniştea caldă, plină de comun. Ne lăsam câte puţin din celălat în cuvinte şi-n sărutări mărginite de trup şi poftă, fără să pierdem binele şi răul pe drumuri necunoscute.

Andreea Palasescu (23 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în primele momente ale dezvoltării tale te gândeai la trecut şi la viitor, acum e cazul să te concentrezi pe prezent. Schimbările nu poţi sa le faci în trecut şi nici în viitor. Orice schimbare se face în prezent, iar asta înseamnă că trebuie să înţelegi mai bine momentul prezent. Fericirea nu o poţi simţi cu adevărat dacă mintea ta e concentrată pe viitor sau trecut. Poţi să simţi multe alte emoţii, dar emoţia de fericire e simţită doar când mintea stă concentrată pe prezent. Aşa că dacă vrei ca dezvoltarea ta să continue, asta trebuie să înveţi.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia nici ea de ce femeile trebuie să-şi plătească foarte scump fiecare strop de fericire. Destinul era mascul şi înţelegea să le facă să simtă cine era stăpânul. Asta nu avea însă de unde şti nimeni.

citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne facem mici. Destul cât să încăpem într-o gămălie de vis firav, într-un gând răpit pe culmi de apus străveziu ori poate în frântura unei clipe de fericire. Să traversăm străzile vieţii, cu umbrela zâmbetelor îndreptată spre un suflet străin, cu tălpile goale de trecut şi inima îmbrăcată-n virtuţi şi-n haina prezentului. Să ne iertăm pe noi, căutându-ne neîncetat. Să ne facem mici. Cred cu tărie că Iubirea va găsi o cale să ne înalţe.

Andreea Palasescu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea este rezultatul încercărilor repetate de a trăi vibraţia sentimentelor intense după legile raţiunii. Iubirea nu cunoaşte decât glasul inimilor în care se odihneşte dorul.

Andreea Palasescu (13 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea este rezultatul încercărilor repetate de a trăi vibraţia sentimentelor intense după legile raţiunii. Iubirea nu cunoaşte decât glasul inimilor în care se odihneşte dorul

Andreea Palasescu (4 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!