Nocturnă

Tăcerea nopţii, dureroasa tăcere
nocturnă... De ce se-înfioară-astfel sufletul meu?
Îmi aud murmurul sângelui –
o furtună-înveşmântată-n mătase-mi trece prin cap.
Insomnia! Să nu poţi adormi şi, totuşi,
să visezi. Sunt un auto-model
de disecţie spirituală, un auto-Hamlet.
Îmi subţiez tristeţea
în vinul nopţii,
în minunatul cristal al întunericului –
şi mă întreb: mai e mult până-n zori?
Cineva a închis o uşă –
A trecut cineva –
Ceasul a sunat de ora trei –
Dar n-a fost Ea! –

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopţii,
Tot ce iubeşti să fie sortit morţii,
Să-ţi trăieşti viaţa în chinuri ca moţii
Şi tot ce strângi astăzi în zori să-ţi ia hoţii.

Te-am blestemat să străbaţi lumea de la un capăt la altul,
Să-ţi pierzi pe drum viaţa şi şarmul şi tactul,
Să nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.

Te-am blestemat să iubeşti tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ţi aminteşti mereu acea seară
Şi cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine să moară.

Te-am blestemat să auzi pretutindeni ţipete şi suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
Să nu ai pe nimeni să te mai aline
Şi noaptea şi ziua să mă vezi doar pe mine.

Te-am blestemat să visezi mereu la mai mult,
Să-ţi vezi visele toate căzând la pământ,
Să plăteşti de la oameni s-auzi un cuvânt,
Să te ridici de jos doar că cineva să-ţi facă vânt.

Te-am blestemat să suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni păşeşti steaguri albe să fluturi,
Să nu îţi doreşti decât patru scânduri,
Să te-nghita pământuri.

Te-am blestemat să nu mă uiţi nici în ceasul morţii,
Să-mi simţi trupul aievea la mijlocul nopţii,
Să ragi de dorinţă, de dor, de emoţii,
Să-ţi blestemi tu singur viaţă, norocul şi sorţii.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nocturn

ca un somn al pietrei
aripa nopţii
se răsfrângea în tăcerea
sângelui scurs printre oase

asemenea oglinzii
durerea părea de două ori mai grea
mă confesam întunericului
din venele pline cu aceleaşi incertitudini
să pot vedea în negrul clar
dacă răsuflul meu livid
va mai putea da existenţei
vreun vis

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi sunt singur

Şi totuşi sunt singur
Şi gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.

Şi totuşi sunt singur
Şi pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Şi pe el singur îl găsesc.

Şi totuşi sunt singur
Şi sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.

Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere şi voinţă
Să-i spun vieţii că o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii

E noapte.
E târziu, şi somnul tot nu vine.
Aşa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopţii.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternităţii.

Şi noaptea,
Tot mai mult se-aşterne
Apare luna în tăcere.
De mult aştept,
Să-i spun a mea durere.

În noapte,
Îmi caut şi simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea şi plină de suspine.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: A sunat cineva de la hotelul la care ai stat. A spus că cineva şi-a uitat ondulatorul de gene în camera ta.
Chandler (nervos): Da, este al meu.
Joey: Credeam că te-ai întâlnit cu vreo fată şi l-a uitat acolo.
Chandler: Asta ar fi avut mai multă logică.
Joey: Nici măcar nu mai simt că te cunosc. Bine, o să te întreb asta o singură dată. Orice spui, o să te cred. Ai fost sau nu într-o croazieră de homosexuali?

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papillons

Vezi, uneori tristeţea acestor clipe şterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopţii stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe şi s-ar da...

Tu eşti tristeţea mare, eşti dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieţii amiezile se fură
Şi eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...

La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e şi floarea
Acestor mâini deşarte în care mă privesc...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul, porniţi colindători

De moş Ajun pornesc colindători
Prin munţii de nămeţi făcând cărare,
Atâţia pui de om porniţi prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.

Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopţii
Să ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătoreşte, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toţii.

Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopţii cocoşul s-a trezit
Că a dormit prea mult îşi face singur vină

De la copii învaţă a domnului colindă
Şi-ncepe ca să cânte în miezul cel de noapte
Şi mii de-mpintenaţi duc vestea mai departe.

sonet de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

Întreabă ziua către noapte:
-Tu nu ai rude? Nu ai frate?
Eşti singură mereu pe străzi,
Şi taciturnă prin livezi...

Eu veşnic, am oraşul plin,
Chiar în Sahara, beduin.
Copii aleargă, sus pe deal.
Trăiesc intens şi nu banal.

-Adevărat, răspunde noaptea,
Adun în ochi singurătatea.
Dar deseori, în pat cu flori
Aduc iubire până-n zori...

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

şopteşte ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
eşti singură mereu pe străzi
şi taciturnă prin livezi...

eu veşnic am oraşul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens şi nu banal.

- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Ungerea lui Iisus în Betania. Intrarea în Ierusalim. Elinii vor să vadă pe Iisus. Glasul din cer. Necredinţa iudeilor. - 12:26-28, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş trece pe la tine, dragul meu

dar mă tem că inima ţi s-ar putea opri de atâta fericire
şi-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prosteşti

şi totuşi
aş trece pe la tine
să văd cum îţi îmbraci neliniştea
în fiecare zi
cum pâinea şi vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ţi-ar atinge pieptul gol
şi atunci m-aş simţi vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine

şi totuşi
aş trece
aş trece să te întreb
cum te doare
când nu îţi vorbesc
e o durere normală
din carne până în suflet
sau nu înţelegi de unde vine şi unde se termină

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de la mama

în închipuirea mea trăieşte o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineaţa
la amiază şi seara
când vorbesc cu Dumnezeu
îşi pune capul între palme şi
mă priveşte tăcut
din ochii deschişi parcă
într-o altă lume
ies lacrimi

trăiesc între realitate şi vis

ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul şi plâng
am senzaţia unui sentiment straniu
cum parcă m-aş hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
mult prea dulceag
tremur într-un ritm agonic
aş face orice ca să-mi pot curăţa
oasele de frică
aş întoarce lumea înspre marginile cerului
şi soarele către chipul mamei
locuit în mine
deşi ştiu că nu-i decât o cruce
de lemn putrezit
pe care o port ca Iisus coroana de spini
de la o vreme mă pipăi şi
mă întreb mirat
sunt eu sau nu mai sunt eu
cel care am fost
închid ochii şi sub mângâierile
imaginare o strig pe mama
o întreb
de ce s-a dus fără o vorbă
de rămas bun

ştiu că dincolo de tăcerea ei şi
de ceea ce a fost
e multă suferinţă şi iubire
nimic nu e întâmplător
zic
cu ochii aţintiţi la lumina
de la capătul nopţii
mă răstesc la Dumnezeu
spune-mi Doamne
eu
eu când o voi putea urma?
am obosit să mai cred în tine
Doamne!
sufletul nu mi l-ai citit de mult
mă simt ca un tren oprit
într-o haltă fără călători
cineva trece tăcut şi mă priveşte
din mers
ştiu că nu poţi fi tu
Doamne
şi mai ştiu că
nu îmi vei răspunde
nu-mi rămâne decât să aştept
sau să fac ceva ce ştiu cel mai bine

până una-alta
o să cobor în mine şi
câte puţin în fiecare zi
voi roti soarele după umbra mamei
şi în cele din urmă o voi ruga
să-mi lase un semn la orele 12 fix
ca să am puterea să privesc pe fereastra
altui cer

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva ca mine

trece prin epoca de beton
şi sticlă (a)fumată de lampă
în cer
un avion-lumânare descrie
noaptea ca fiind luminoasă
titlul
acestui poem cineva cineva
ca mine îl scrie orbeşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în tăcerea nopţii

În întunericul de nepătruns,
vara, în tăcerea nopţii,
Stau rezemat, cu gândul dus,
sprijinit de stâlpul porţii.
Am trimis gândul la tine
ca să-ţi spună dorul meu.
Să-ţi spună că nu-mi e bine.
Fără tine-mi este greu.
Tăcerea nopţii mă-înfioară.
Tremură inima-n mine.
Ne lipseşti de-un an şi-o vară.
Rătăceşti prin ţări străine.
Nu mai ştiu de eşti în viaţă.
La copii, ce să le spun?
Cănd dă soare-n dimineaţă,
îşi plimbă ochii pe drum.
Oare-ai să mai vii acasă?
Dorul de ei nu te-îndeamnă
să te-ntorci? Să stai la masă.
Copiii să-ţi spună, MAMĂ!

poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum 1

Dacă mă concentrez bine acum nu există,
ce rare sunt prieteniile în acest jalnic rezbel,
trăim foarte singuri între mişei, acum şi tăcerea ucide
ca o haită de lupi, cum e mai bine?
Fiecare se crede un everest mai mititel ori mai mare,
noi nu ştim câte coloane de foc au trecut,
câte stele s-au stins, câte iubiri au fost înjunghiate,
nu avem timp pentru politeţuri,
omul primitiv nu polemiza,
deschide computerul, vei vedea câte crime se petrec
pe secundă, pe glob, ei şi?
Bolboroseala sângelui unui tuberculos,
fratele meu, Cain, dă-mi mâna, simt vijelia mâniei sale.
Apoi vom vorbi, vom bea vinul greu, darul pământului,
cineva cântă, acum este acum.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deochiul este influenţa rea ce se lucrează atunci când cineva invidiază sau râvneşte ceva sau pe cineva. Invidia face mult rău celuilalt. Celui ce deoache nici nu-i trece prin minte că face rău.

citat din Părintele Porfirie Bairaktaris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin perdeaua nopţii...

Se ridică tăcută perdeaua nopţii,
Te simt aşa cum eşti, plin de iubire,
Răsari cu zorii ce pe cer se ivesc,
Aduci în mine linişte şi fericire.

Rază de soare, mă atingi în tăcere,
În fiecare clipă îţi pui amprenta pe inima mea,
Eşti drogul ce îmi întreţine viaţa,
Sunt pacea şi liniştea ta!

Ne completăm, suntem o singură fiinţă,
Tu soare arzător, eu lună liniştită,
Tu plin de pasiune şi dor,
Eu jumătatea ta de viaţă împlinită!

Îţi ador mângâierea din zori,
Mă îmbăt cu sărutul tău din noapte,
Mă învelesc cu atingerea ta blândă,
Mă îmbrac în miile tale de şoapte!

Rămâi lângă mine dimineaţa mea,
Fii roua ce-mi spală în zori faţa,
Fii aroma cafelei ce mă trezeşte,
Mângâie-mi cu existenţa ta viaţa!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe mirosind a toamnă

Merg cavalerii nopţii
să ceară lunii vamă,
copacii în iluzii
pierd frunzele pe rând,
a mai trecut o vară
s-a mai topit un gând;
să bem din cupa nopţii
şi nu fi tristă, doamnă!
Pe uliţa din suflet
mai trece-un dor flămând
trist căutând un loc
unde-ar putea să doarmă;
din vise desuete
gustând ca dintr-o poamă,
tomnatic pierde-vară,
el trece fluierând.
Ne plouă în privire,
ne plouă şi în gând
cu stropi plesnind de clipe
şi iz, discret, de toamnă;
doar dragostea, cu vise
drept licurici în coamă,
ne strângă cu blândeţe
la pieptul ei plăpând.
Să amânăm tristeţea
în nopţile ce vin
cu nostalgia-n suflet
vibrând a poezie
şi spre-a uita de drama
naturii-n agonie
să bem din cupa nopţii
iubire-întru festin.

poezie de Elena Victoria Glodean din Volumul de poezii "Între două tăceri"
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nocturnă

Era o seară tristă
când ai plecat
o ploaie rece umplea strada
şi umbrele nopţii
cădeau peste sat
timpul trece-n goană printre noi
doar gândul mai luminează visul
ca o mângâiere,
cuvintele curg
în marea de tăcere
sub un colţ de cer senin
în necuprinsa zare
deschisă este poarta
paşilor ce vin...
lin se aşează toamna,
frunze legănate-n adieri de vânt
cad peste liniştea nocturnă
legată de destin.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!