Vine Crăciunul, porniţi colindători

De moş Ajun pornesc colindători
Prin munţii de nămeţi făcând cărare,
Atâţia pui de om porniţi prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.

Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopţii
Să ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătoreşte, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toţii.

Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopţii cocoşul s-a trezit
Că a dormit prea mult îşi face singur vină

De la copii învaţă a domnului colindă
Şi-ncepe ca să cânte în miezul cel de noapte
Şi mii de-mpintenaţi duc vestea mai departe.

sonet de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea bună vs vestea rea

Din bătrâni se povesteşte,
Vestea bună greu soseşte,
Fi'ndcă e cam lenevioară;
Vestea proastă, însă, zboară.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (30 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aţi vrea să aflaţi întâi: vestea bună sau vestea şi mai bună? Ei bine, vestea bună este că, dacă simţiţi că vă lipseşte ceva în viaţă, nu este aşa. Şi vestea şi mai bună este că pur şi simplu nu aţi căutat unde trebuia!

Ben Renshaw în Succesul e o stare de spirit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aţi vrea să aflaţi întâi: vestea bună sau vestea şi mai bună? Ei bine, vestea bună este că, dacă simţiţi că vă lipseşte ceva în viaţă, nu este aşa. Şi vestea şi mai bună este că pur şi simplu nu aţi căutat unde trebuia!

Ben Renshaw în Succesul e o stare de spirit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltenii porecliţi juveţi

S-a dus vestea de juveţi
Că sunt prea descurcăreţi...
Vestea are mult temei,
Se aseamănă-ntre ei!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea proastă este că deversarea din Golful Mexic va fi o mare catastrofă ecologică. Vestea bună este că petrolul va fi diluat de apa gheţarilor de la Polul Nord.

citat din David Letterman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om în mare

Dacă ai fi auzit măcar o dată, clar şi sălbatic, acel sunet de alarmă,
Dacă i-ai fi văzut pe cei din cart fugind, cu feţele-albite de spaimă,
Dac-ai fi auzit pleoscăitul apei şi scârţâitul bărcii de salvare,
Atunci ai şti ce simte marinarul când coechipierul lui cade-n mare.

Iar dacă n-ai auzit, şi numai pe pământ bătut sunt drumurile tale,
Departe de drumurile marinarilor, ar fi bine când vântul în rafale
Noaptea-ţi loveşte hornul să nu te sperii, nici când în cercevele
Izbeşte ploaia-n miezul nopţii sau lapoviţa iernilor grele.

E un pat gol sub teugă; am împărţit între noi sărmanul lui avut*
Iar el, rămas departe-n urma navei, în al spumei alb aşternut,
Se leagănă pe valuri încoace şi-ncolo, îmbrăţişând oceanul câtu-i,
Cu păsări plutind deasupra şi cu sumedenii de peşti dedesuptu-i.

Jimmie i-a luat tabacul; Joe, pelerina de piele unsă cu ulei;
Neddie, fularul care-i învelise gâtul vesel cu călduros temei,
Eu cizmele marinăreşti; acum picioarele-mi pot să înfrunte,
Gerul. Aş fi-ngheţat, desculţ, dacă el mai surâdea azi pe punte.

Nava a tras la dană-n port, iar voiajul a devenit deja trecut;
Am făcut şi-am tăiat cărţile, sorţii vor face alesul cunoscut;
Eu trebuie să-i duc soţiei vestea... vestea... eu sunt cel care...
PEŞTII... ŞI PĂSĂRILE... ŞI OMUL EI ÎN MARE!

poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea minunată

Vestea minunată
Ce prin îngeri a fost dată
Răsună mereu;
Azi, o spun şi eu.

Darul preţios,
E când a venit Hristos;
A trebuit ca să Se nască
Să ne mântuiască.

Dragostea nepieritoare,
Inima cea simţitoare,
El ridică suferinţa,
Doar El vine cu speranţa,

Cu liniştea zilei de mâine
Când El spune: "Va fi bine!"
El se ţine de cuvânt,
Pentru numele-I cel Sfânt.

Aceasta-i vestea minunată
Ce la oameni este dată;
Să credem în Fiul Său!
Doar El ne va păzi de rău.

poezie de A. Ion-Lucian din Cugetări
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii va cădea o stea

la miezul nopţii va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine linişte senină,
chemând dorinţa de mine să vină...

la miezul nopţii am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet şi-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de şoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce ştiu că tu nu poţi să-mi dai,
cerând iubirea-ţi, desi ştiu că n-ai...

la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...

poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea din poveste

Azi te colind, iubito,
Îţi vin cu leru-i ler
Şi-o veste ce-am gândit-o
Cu mine mesager.

Eu cred că-i minunată,
Dar tu, ca să o ştii,
Va trebui, îndată,
Pe loc a-ntineri

Şi-a fi aceea care,
La douăzeci de ani,
Erai ameţitoare
Când înfloreau castani.

Ne-ntoarcem în povestea
Rămasă în trecut,
Când am venit cu vestea:
"Te vreau!", iar tu ai vrut.

E-o zi ce-o să rămână
Cu noi la drum păşind,
Luându-ne de mână...
Şi mâine te colind.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind pentru... suflet

Deschisă ţi-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori şi până-n sară,
Iubita şi frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorţişoară!

Am să te cânt şi-n umbră... şi-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete şi şoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta şi-n faţa caldei vetre
Ca ieri... şi azi... şi mâine... şi... mereu;
Tu să te laşi cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

Aseară pe-nserate, fecioara Maria,
În Viflaiem cetate, călătorind venea.

Şi fiind obosită, locaş îşi căuta,
În Viflaiemul mare, nimenea n-o primea.

Atunci Sfânta fecioară, din Viflaiem ieşea,
Şi intrând într-o poiată, de vite poposea.

Şi între dobitoace, pe fânul cel scrumos,
Născu Sfânta fecioară, născuse pe Cristos.

Micuţul Isus plânge, Maria îl mângâia,
Nu plânge prea iubite, căci tu cunoşti lumea.

Căci lumea asta mare, prin tine s-a zidit,
Şi în această noapte, nimeni nu te-a primit.

Sculaţi creştini degrabă şi-aduceţi un prinos,
Şi-i faceţi loc la masă, micuţului Cristos.

La fiecare casă se-aud colindători,
Colinda lor frumoasă, răsună până-n zori.

folclor românesc
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samantha: Vestea proastă e că eşti concediat. Vestea bună e că acum pot să mi-o trag cu tine.

replică din filmul serial Totul despre sex
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de noroc. Vestea bună e că are şanse egale de câştig, iar vestea rea e că şansele sunt nule.

aforism de David Boia (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea şi votul

Vestea că-i democraţie
Vine de la Primărie
Votaţi-ne... aţi priceput –
Vedem noi ce-i de făcut!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ninge Doamne apăsatu,
Ninge Doamne-ncrucişatu'
Alb îi muntele şi satu',
Colindeli dom'...

Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind şi-azi din om în om
Colindeli dom`...

Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, Preacurată
Pe Iisus a fost să nască
Colindeli dom'...

Irod cum o auzitu,
Gând de moarte i-o făcutu,
Teamă-având de nou născutu,
Colindeli dom`...

Că-i fuse scris la născare
Împărat sa–ajungă mare
Şi nu unul oarecare
Ci-mpărat peste popoare...

Trei magi de la răsăritu,
Dupa stea ce s-or pornitu
La Irod s-or ospeţitu
Colindeli dom'...

Irod vorbă le lăsa
Sfântul Prunc de l-or afla
Veste şi lui să îi dea
Colindeli dom`

Vrând si el să precinstească
Faţa cea dumnezeiască,
Bogăţii să-i dăruiască,
Colindeli dom`...

Dar era-n gând prefăcutu
Să-l omoare ar fi vrutu,
Pe Mesia, nou născutu
Colindeli dom'...

Magii steaua o urmatu
De micut Pruncuţu-or datu
Si Lui i s-or închinatu
Colindeli dom`...

Într-un staul odihnindu
Or găsit Copilul Sfântu
Lângă mama lui dormindu
Colindeli dom`...

Dupa ce s-or închinatu
Fiului Prea Luminatu
Daruri multe i-or lăsatu,
Colindeli dom`...

Aur, smirnă şi tămâie,
Când la ceruri o să suie
La ei gându să-i rămâie
Colindeli dom'...

Cinstiră Copilul Sfântu'
Ce-avea cerul şi pământu'
Şi viaţa după mormântu'
Colindeli dom`...

Vestea v-o dădui şi vouă
Preacinstită lume nouă,
Înalţati cu noi colind
Domnului, să-L preamărim!

Daţi la copii, colăcei
Mere dulci şi covrigei,
Nouă ce-n colind ne-am ars,
O ulcică de ginars.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea bună este că problemele tale sunt pe cale să dispară. Vestea proastă e că nu vor dispărea înainte să mori.

citat din Joshn Ortberg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Ninge doamne apăsatu,
Ninge doamne-încrucişatu
Alb îi muntele şi satu,
Colindeli dom'...

Veste v-aduc de departe,
Scrisă cum este în carte,
Venind şi-azi din om în om
Colindeli dom'...

Cum în Viflaim odată,
Maica Sfântă, preacurată
Pe Isus a fost să nască
Colindeli dom...

Irod cum o auzitu,
Gând de moarte io facutu,
Teama având de nou născutu,
Colindeli dom'...

Că-i fuse scris la născare
Împărat sa–ajungă mare
Şi nu unul oarecare
Ci-mpărat peste popoare...

Trei magi de la răsăritu,
Dupa stea ce s-or pornitu
La Irod s-or ospeţitu
Colindeli dom'...

Irod vorba le lăsa
Sfântul prunc de l-or afla
Veste şi lui să îi dea
Colindeli dom'...

Vrând si el să precinstească
Faţa cea dumnezeiască,
Bogăţii să-i dăruiască,
Colindeli dom'...

Dar era-n gând prefăcutu
Să-l omoare ar fi vrutu,
Pe Mesia, nou născutu
Colindeli dom'...

Magii streaua o urmatu
De micut pruncuţu-or datu
Si Lui i s-or închinatu
Colindeli dom'...

Într-un staul odihnindu
Or găsit copilul sfântu
Lângă mama lui dormindu.
Colindeli dom'...

Dupa ce s-or închinatu
Fiului prea luminatu
Daruri multe i-or lăsatu,
Colindeli dom'...

Aur, smirnă şi tămâie,
Când la ceruri o să suie
La ei gându să-i rămâie
Colindeli dom'...

Cinstiră copilul sfântu
Ce-avea cerul şi pământu
Şi viaţa după mormântu
Colindeli dom'...

Vestea v-o dădui şi vouă
Preacinstită lume nouă,
Înalţati cu noi colind
Domnului, să-l preamărim!

Daţi la copii colăcei
Mere dulci şi covrigei,
Nouă ce-n colind ne-am ars
O ulcică cu ginars.

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în pandemie

E vremea când iarăşi, la uşi şi ferestre,
Un cânt ne colindă... un cânt de poveste.
Crăciunul grăbeşte la case-a ajunge,
Dar lumea aceasta suspină şi plânge...

Copii fără daruri primesc doar urări,
Nici nuci, nici colaci nu-s. Colindători,
Îşi cântă-n zadar, după lege iubirea...
Căci e-n pandemie de mult omenirea.

Părinţii n-au de lucru şi sunt datorii,
Gândesc că nu-i sens să mai aibă copii.
Cu ce să-i hrănească, ce speranţe să dea
Când viaţa le este şi aşa mult prea grea?!

Dar iată povestea aceasta acum!
E linişte-n case, e linişte-n drum.
Nici câinii nu latră. I-aude Covidul.
Se-aude departe, departe, colindul...

Când luna se-nalţă pe cer, vor pleca
Se-apropie 11, amenda e grea.
Dar tot or să vină, cu măşti şi mănuşi,
Să cânte-un colind la ferestre şi uşi.
........................................................
Să spargem pahare! Să cânte colindul!
Şi ducă-se dracuʼ la anul Covidul!
Mulţi ani! Sănătate! Petrecere mare!
Speranţe în suflet şi dragoste-n floare!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas divin

Mantia nopţii cade peste zare
Şi stele sacre încep să strălucească
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare
Sufletu-i rugă, pronie cerească.

Clopot la schit în dangăt clar,
Trimite-n dimineţi vestea cea mare.
Imnul speranţă urcă din altar
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

Şi parcă-naltul se întrevede plin
Când reînvie dorul prin ponoare,
Cu pâinea aburind muiată-n vin
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

poezie de Nicu Petria (martie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna din miezul nopţii

Doamna din miezul noptii
a bătut la poarta Terrei,
a deschis ferestre de continente
şi a pornit să cosească iarbă uscată
nu oboseşte Doamna din miezul nopţii
aleargă-n stânga, aleargă-n dreapta
agitându-şi coasa ca pe un pieptăn
ce descurcă iţele din nopţile triste
ferestrele Pământului larg deschise
nimeni nu se apropie de ele
să vadă ce este dincolo privind prin ferestre
se apropie doar un copil, curios să vadă
ce este dincolo de ferestrele Terrei
privirea-i Lumină îndată,
descoperind puterea din Soare
şi viaţa ce pare paradis în inimi
decorul cum numai basmele vorbesc
se întoarce copilul şi îşi invită părinţii
ei refuză categoric, de teamă de necunoscut
copilul în înger s-a transformat
şi o lacrimă din aur din ochi i-a curs
de bucuria a ceea ce vedea
şi trist că părinţii îl refuză
Doamna din miezul nopţii deschide ferestre
şi Soarele a deschis o fereastră
din care a venit Hristos
acum fereastra Soarelui se deschide
ca să apară un înger pentru poporul său
un fiu dumnezeiesc ce aşează prin poala destinului
din nou omenirea la locul ei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!