Și totuși sunt singur
Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.
Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.
Și totuși sunt singur
Și sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.
Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
Să-i spun vieții că o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre aripi
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 27 septembrie 2012: |
| Atâta timp cât aveți în suflet dragostea pentru scris, nu sunteți singur fiindcă aveți o lume întreagă la picioarele dvs. Mulțumesc. |
2 Vladimir Potlog [autorul] a spus pe 28 septembrie 2012: |
| Mersi |