Insomnii
E noapte.
E târziu, și somnul tot nu vine.
Așa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopții.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternității.
Și noaptea,
Tot mai mult se-așterne
Apare luna în tăcere.
De mult aștept,
Să-i spun a mea durere.
În noapte,
Îmi caut și simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea și plină de suspine.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre tăcere, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre insomnie sau poezii despre durere
Citate similare
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre Lună, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre negru sau poezii despre miezul nopții
Te chem în vis
Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.
Renasc în visare și somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce
Și iată că dorm și totu-i pustiu
Doar lângă tine aș vrea să mai fiu.
Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopțile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, să apari, cu mine să stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.
Tu nu mă asculți, plutești anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Și du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.
Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt șoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte
Le-ascult venind, răzbind de departe.
Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Și în orice vis se naște-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând
Și-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine ființă, a te visa încep
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre rai
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, citate de Vladimir Potlog despre zile, poezii despre vorbire, citate de Vladimir Potlog despre vorbire, citate de Vladimir Potlog despre timp, poezii despre suflet sau citate de Vladimir Potlog despre suflet
Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
O, știu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
Să-l aștept cu lacrimi iar
Noaptea, la fântână.
Nu mai vine să-i șoptesc
Dorurile toate
Și la sân să-i încălzesc
Mâinile-nghețate!
Ci doar vântul nopții rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă și mută.
Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre seară, poezii despre păduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În aburi de cafea
În aburi de cafea,
Îți caut tot mai des privirea.
Închid ochii,
Și mă prefac, că te ating.
Tu taci.
Mă faci să cred că nu mă simți.
Dar eu te văd,
Te simt, și te ating.
Duc ceașca
Încet spre buzele-mi setoase
Așa. Acum,... îmmm
Te simt tot mai aproape.
Simt cum pătrunzi în mine,
Iar eu îți simt căldura
Și după prima-nghițitură
Mai vine încă una.
Dorința crește tot mai mult.
Așa. Acum,... îmmm
Ți-am cunoscut și gustul
Și pasiunea dă-n tumult.
Mai vreau. Mai vreau. Mai mult.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre dorințe, poezii despre creștere, poezii despre cafea sau poezii despre abur
Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 15 comentarii până acum.Vezi mai multe poezii despre amintiri sau poezii despre răsplată
Aștept
Aștept mereu și nu știu ce aștept.
Aștept o fată să-mi vie la piept.
Aștept un blestem, ori un cântec aștept,
Și nu știu ce aștept.
Cu ochi aprinși aștept. Și tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morțile în mine.
Și renasc toate viețile.
Și tot nu vine.
Aștept, aștept. Și nu știu ce aștept.
Aștept, lumină ori noapte?
Aștept, viață ori moarte?
Aștept, aștept. Și de departe
Mă cheamă ale beznei șoapte...
poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică
De dor...
E târziu și peronu-i pustiu
Călătorii au disparut în noapte
Un singur tren se mai aude departe
Iar urma pașilor tăi se mai zărește încă
În zăpada așternută azinoapte...
Ai plecat cu ultimul tren spre nicăieri
Și când ai venit ai apărut de niciunde
Ai lăsat pe peron amintirea
Unei nopți perfecte de iubire
Un parfum discret ascuns
In umbra uni zâmbet
Și pe mine...
Încă te mai aud
Încă îți simt prezența
Iar trenul e acum departe
Undeva spre nicăieri
Pierzându-se în noapte...
Pentru tine am alergat
În gara acum pustie și rece
Dar nu te-am mai gasit
Erai undeva departe spre nicăieri
Și totuși te aștept noapte de noapte
Să te întorci de niciunde...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări, poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre perfecțiune sau poezii despre iubire
E doar un vis...
Uneori viața îți joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Și timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îți vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopții,
Dar te visez și când ai vrea să vii,
Știi e un vis, totul e la mana sorții.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Și-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.
poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
În noaptea asta
În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu ești frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aș vrea să ne iubim în tăcere,
Ca să nu mai văd focuri de arme!
Și să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruți
Și încet să-mi șoptești,
Iubite, hai spune-mi cât de mult mă iubești.
În brațele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Și să regret ziua care am dorit să devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aș vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.
poezie de Vladimir Potlog (19 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre război
E liniște, e pace, e Dumnezeu
E liniște, e pace, e liniște deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcați de stele copacii din grădină
E liniște, e pace, e noapte, e târziu
Simt cum se-ngână șoapte și foșnete bizare
în așternutul rece rămas pe canapea
E liniște, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheață-n ea
Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Și lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E liniște, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă și mă ning
Mi-e amorțită mâna și pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopții lovind cu valuri mici
În neștiute țărmuri pierdute printre vise
E liniște, e pace, e Dumnezeu aici
poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre pace
Noapte blândă
Noapte blândă, liniștită
Ce-mi inspiri versuri și rime
Nu pleca de lângă mine
De luceafăr blond vrăjită!
De privesc din nou la stele
Ascultând tăcerea ta,
Tu iar zbori prin casa mea
Ca o caldă adiere.
Luna pare obosită
Moțăind pe-un palid nor,
Noaptea se stinge de dor
Și lumină izgonită.
Pleci acum după o vreme
Să-i fi astrului iubită,
Noapte blândă, liniștită
Nu pleca așa devreme!
poezie de Emil Utalea (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre păr blond
Întrebări și înnoptare
(Această noapte)
o neliniștire a copacilor simțind furtuna
mă atinge
îmi răsfiră umbra peste inima ta
nu ai întrebat de mult de mine
din priviri măcar
ce mai fac
pe cine mai iubesc zilele astea
dacă îmbătrânesc sau m-am oprit
dacă mai am bicicleta aceea veche
Ucraina,, bătrână și ortodoxă"
cum îi spuneai
tu întrebi
pietrele
cum se mai simt
drumul
cum o mai duce
caii
pentru ce aleargă
noaptea
unde își mai petrece zilele
în seara asta nu mai pleci
ți-am făcut un ceai Karak
dulce, cu o boabă de cardamom
și-un pic de șofran
ți-am pregătit și o bluză de cașmir iranian
să îți mângâie somnul
și sânii pe
care nu vreau să-i visez
măcar în această noapte când înnoptezi
în mine
dimineață îmi vei răspunde
la tot ce nu mă întrebi
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni sau poezii despre ortodoxie
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire
Revelare
Sus pe cer în depărtare
Privesc steaua călătoare,
Îi vorbesc dar fără rost
Nu mai e nimic, ce-a fost.
Gândul meu nemuritor
Ți-l destăinui fără dor,
Ani întregi, noapte de noapte,
Conversam în mii de șoapte.
Mi-a ucis orice speranță
Gândul că n-ai să mai vii,
Te aștept în noaptea albă!
În durere și suspin.
Nu ți-am spus la revedere,
Nici adio sau te las,
Din cascada mea de lacrimi
Prefer să îmi fac un lanț.
Am să-l port o viață întreagă.
Pe cărarea cu speranțe,
Zi de zi am să mă întreb:
Când vine eterna noapte?
Cunoști taina vieți mele!
Nu mă lăsa nopții reci.
Te rog noaptea care vine,
Vino - ori ramai pe veci.
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere sau poezii despre alb
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre nebunie
Am și uitat
Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân și singur nu-i ușor.
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.
Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...
Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui să fie pașii-aceștia oare?!
Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniți copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre plâns
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre roșu sau poezii despre picioare
Fără tine, femeie...
Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.
Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?
Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.
Nu-mi dau pace vreodată să te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aș putea de cumva te-aș răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre nori sau poezii despre mâini
Era târziu
Era târziu și erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
și ei prin somn se așteptau.
Era târziu și erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
și ochi duioși ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... și erau departe.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!