Vant de mai
Trece vântul prin părul bălai,
Așa cum odată și tu-ți treceai
Degetele calde și zâmbetul fin,
Amorul în versuri și cugetul lin.
Răcoarea de mai îmi place la el,
E iute și aspru, un biet suflețel,
De plâng, mă alină și-n zâmbet răsar,
Erai ca și el, un suflet hoinar.
Se duce, se pierde în zare, și-aș vrea
Să vină și mâine în calea mea,
Pustie e viața sălbatică azi
Când el e plecat pe munte prin brazi.
Îi simt sărutarea și ochii adânci,
Mă-ntreb de e singur acolo pe stânci,
Mă poartă în gând și plânge de dor,
Doar mâine va ști cât îl ador.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mâine...
mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare
mâine poate o speranță,
mâine o zi și-o nouă viață,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece
mâine mult mai bun ca azi,
mâine foșnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri
mâine, mâine, până mâine,
e prea mult și nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munți
Cu buclele blonde și ochii adânci
Copila pribeagă se duce spre stânci.
Și toamna pictează-mprejuru-i decor,
Pădurea de aur cu frunze ce mor.
Copilă bălană, eu nu știu să-ngân
Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!
Dar poate, iubita, ea nici n-a știut
Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.
De-atunci al meu suflet aleargă spre stânci
Pe urma copilei cu ochii adânci.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broscuța sportivă
BROSCUȚA SPORTIVĂ
Pe pajiștea din grădină,
Lângă pârâiaș de munte,
Oaki așteaptă să vină
Prieten cu moț în frunte.
Iute, zglobie, isteață,
La program de-nviorare
Se scoală de dimineață,
Cu răsăritul de Soare.
La lecția cu salt vioi
Și pasul uriașului
Păstrează ritm în "unu, doi",
Pe cadențarea timpului.
Pregătește-n mare grabă,
La mic dejun, o gustare
Din gâze zburând prin iarbă,
Plăcută a-i fi plimbare.
Prieten e o fetiță
Cu păr bălai și desculță.
Poartă pe cap o bentiță
Și ie de țărăncuță.
Merge cu zâmbet pe buze,
Pe Oaki s-o întâlnească.
Umbrelă face din frunze,
De ploi să se-adăplostească.
Frumoasa prietenie
Cu bucurii presărată
Este ca o familie,
Ce-n suflet e închegată.
Maria Filipoiu
poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezie pentru copii (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
Când ninge și-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliți clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi ești pereche,
Și-n munte ard vechi focuri și plâng în ochii tăi.
Din mii și mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Și nu te țese vremea prin nevăzute fire?!
Te-aș rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ș am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aș trezi cu tine, să-ți dau al vieții nume.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
și totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o șoaptă pură de iubire
valul te-a luat
și ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiților ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
și viața asta, nu e vie
acum doar țip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viață, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puțin câte puțin,
în fiecare zi
în așteptări ce nu mai vin...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă străină
Aș vrea să plec din iarna prea străină,
Dar sunt cuprins de lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată mă înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam,
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscolul aud și-un nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid cu gândul la visare,
Mă rog fără cuvinte să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura spre dulcea depărtare.
Purtat de-un înger alb sunt în ajun acasă,
Miroase a cozonaci și-a cetină din munte,
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
Tăicuța se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător să-i vină copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă,
Îi place, apoi să plece la colindat pe alții.
Dispare visu-ndată și mă trezesc buimac
În camera pustie cuprins de dor și frig,
Cu fruntea la pământ suspin încet și tac,
Apoi cu năzuință pe Domnul meu îl strig.
O, Bunule Iisus, sunt doar un biet pribeag
Înstrăinat și singur prin lumea ciocoiască,
Te rog cu umilință, du-mă pe-al meu meleag
Să fiu de sfânt Crăciun la masa părintească.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restituiri
N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut.
Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simți apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spițele din roată, crăpate de lumină.
Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naște prin tulpini.
E-o insulă? un munte? o apă? un deșert?
De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.
Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun și patul adânc și tu ești dulce.
Și-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.
Nu. Mână crâncen, timpul tu sparge-l cu potcoava,
S-apropiem vecia mai repede de noi.
Păstrează-ți sărutarea, ca florile otrava,
Ca să o dăm țărânii întreagă înapoi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Pictat in alb
Culori aleg cu degetul
Și le pictez în alb,
Mă-nalț în spirit, cugetul
Rămâne alb, alb, alb
Văd oameni, plânset și suspin,
Văd eșuând trecutul,
Aș plânge și eu, dar vânt lin
Mi-alină visul, gândul
Să intru iar în trup curat
Mă voi gândi de azi,
Căci ochiul meu e fermecat
De norul plin cu brazi.
Iar în veșminte mă simt bun,
Sunt albe și curate,
Tot ce-mi rămâne e să spun
Că mă gândesc la moarte.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi când râzi
Am uitat de ieri, ce zi este azi?
Dar n-am uitat ce este mâine.
Îmi este tare dor, iubitule, de tine
Simt mâine, plângi, azi când râzi
Nu sunt singură, am uitat de ieri
Astăzi regăsesc, în gând gândesc
Zbor ca fulgul în neantul fericirii
Mâine te aștept cu flori să te-ntâlnesc
Dintotdeauna te-am știut marea iubire
Erai acolo sus, doar mâna mi-ai întins
Plutesc pe valuri și râuri de fericire
Știam ca ești real, tu credeai în vis
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte de poveste
Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanț de stele vise poartă...
Lună, cât ești de minunată!
În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalță lin pe cer,
În ape pline de mister...
Când floarea nopții se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Și-n murmure și șoapte calde
Harpa le duce mai departe.
Doar luna luminează calea,
A ei e taina... și cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Și suferința ne-o alină.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai dispărut în zare
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și tu ai dispărut în ceața ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
și ele mă priveau cu ochii grei
mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi
și nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori și fluturi, mii și mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop
simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puțin și-mi dă în foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc
neștiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
își pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, nemuritor Luceafăr (omagiu)
O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-
O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te așteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!
Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-așteaptă-n asfințit!
Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!
Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori și doruri,
că nimeni nu-i mai alină
tristețea pusă-n ecouri!
Plânge "pădurea de argint",
vânt pribeag prin ea doinește
și-i lasă dorul de alint,
când toamna o desfrunzește!
"Plopii fără soț" suspină
în foșnet lin și visător,
așteptând un crai să vină
cu o poveste de amor.
Numai Tu, străin și rece
privești din Bolta cerească
sa vezi, viața cum le trece
în menire pământească!
În valuri vin generații,
sărută crucea la mormânt
și-n vers te cântă confrații
din flori îpletindu-ți veșmânt.
Maria Filipoiu
15 iunie 2014
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani
Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.
Dar pentru ce mă mint
Când inima ți-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!
Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulți ani!
Și am simțit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe fața mea de stânci,
Pe inima-mi curată.
Și am plecat lăsând
Petrecerea să fie
O farsă-a unui gând,
În viața mea pustie.
Iubito, te cheamă o lume,
Ce singur rămân peste ani!
Și-n noaptea aceasta se spune:
La mulți ani!
poezie de Stefan Băiatu (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt
Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea teilor
să-mi dai
iubito
flori din teiul
de sub sprânceana ta...
cu tine
am să rămân și mâine noapte
iar cu polenul din stamine
îți fac o aripă
plâng porii
pe coapsa ca o pantă lină
când o cobor
văd norii
în jocul nostru
ce-o să vină
și-un strop din dulcea-ți sevă
sfios
și singur
se strecoară
pe țărmul rotunjit de buze
de sus
sub gene
prin ecluze
se scurge noua primăvară
sunt fericit
e doar un capăt
cu pulberii aurii din teiul
de sub sprânceana ta
simt zorii
cum mă ucid
când flori mai galbene
ca părul tău
închid
în drumul lor
la început
cocorii
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăte adânci
genele tale calde, lungi chemări
sunt aripi ce așteaptă depărtarea
o zare albastră văd ochii tăi
când păsările strigă-nsingurarea
coapsele tale, freamăte adânci
ascund tăcerea când pe ape treci
o șoaptă mai răzbate dintre stânci
când zorii ne destramă-n spade reci
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai plecat un om...
A mai plecat un om și-afară plouă,
Un om frumos, cum ne mai place, nouă,
Să tot numim un om care se duce,
Uitând că asta-i viața, o răscruce!
Și toți suntem frumoși pe astă lume,
Venim, dar și plecăm când viața spune,
Acum sau mai târziu, este totuna,
Dacă iubim și soarele și luna!
A mai plecat un om și-afară plouă,
Pe fruntea noastra se așterne rouă,
Doar picături de apă, limpezi, moi,
Cu care-ntoarcem timpul înapoi!
Sunt picături de lacrimi trecătoare,
Astazi vor curge, mâine va fi soare,
Sunt amintiri ce răbufnesc pe-afară,
Chiar dacă-n lume este primăvară!
Oh, cât aș vrea să rup eu acest lanț,
Să mă ridic de jos, să mă înalț,
Să nu mă mai gândesc la ieri și mâine
Și să trăiesc un azi cum se cuvine!
E bine că ne-ntoarcem când și când,
Într-un trecut de vise, fremătând,
Dar, bine e să-l părăsim, cuminte,
Căci viața noastră merge înainte!
Să ne-amintim de tot ce-a fost frumos,
Să ne trăim momentul dureros
Și amintiri ce-apar în vis de noapte,
Să le lăsăm să meargă mai departe!
A mai plecat un om și-afară plouă,
De ieri după amiază, de la două,
Astăzi tristețea ne omoară clipa,
Mâine, cu dor, ne-om vindeca aripa!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul dor
Acolo unde lângă râu
Se-nșir' răchiți bătrâne,
Se duce gândul meu ades,
Se duce azi și mâine.
Acolo-i satu-ncununat
Cu-a nucilor verdeață,
Ferice-acolo am trăit
A vieții dimineață.
Bisericuța cea de lemn
Și azi e vie-n minte-mi;
Căsuța cu doi plopi la drum
O văd parcă nainte-mi.
Și parcă din grădină ies
S-apuc pe ulicioara
Ce duce la ogor, țiind
De mână surioara.
Ah! cugetul mi-e ne-mpăcat
Căci am pornit în lume,
Căci am fost surd la tristul plâns
Al iubitoarei mume!
Ca roua s-au topit, s-au dus
Iluziile toate,
Și sufletu-mi înstrăinat
De jale nu mai poate.
Si dacă din atâtea flori
Nici una nu-mi rămâne,
Un singur gând, un singur dor
De suflet se mai ține...
De n-am putut ca să trăiesc
De scumpul sat aproape,
La cea biserică de lemn
Când oi muri mă-ngroape.
S-ascult prin somnul cel de veci
Cetaniile sfinte,
Ș-acele cânturi ce-mi aduc
De-a mea pruncie-aminte;
Să mai ascult ca de demult
Cum seara toaca bate,
Când duhul păcii maiestos
Plutește peste toate.
poezie celebră de Miron Pompiliu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge Dumnezeu
Plânge Dumnezeu, (a câta oară?)
Îngerii în ceruri poartă doliu,
Viața a ajuns un promontoriu
Într-o mare de dureri... E seară...
Plânge Dumnezeu privind rebuturi,
Oameni doar la trup, la suflet draci,
Plâng părinți și nu ai ce să faci,
Răstigniți în lacrimă plâng fluturi.
Cenușii, cad stelele din ceruri,
Luna poartă trenă sângerie,
Fericirea-i oază-ntr-o pustie
Înspre care nu mai umblă trenuri.
Morții știrbe aducând obolul
Spre Șeol nebunii vând bilete,
Mame nu mai vor să nască fete
De când troc e socotit violul.
Plânge Dumnezeu... Sunt șanse slabe
Să zâmbească-n următorul veac
Când privește un popor sărac
Puși de-ai săi aleși în patru labe.
pamflet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un fir albastru fumul de țigară
în timp ce făceai dragoste cu mine
îți împleteam din părul tău blond
aripi de înger
amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deși de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reușeam să ne înălțăm
și acolo sus ne dezbrăcam de carne și sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de nevoi
nici nu mai respiram
pășeam cumva în moarte ținându-ne de mână
două năluci străvezii abia pâlpâind
și totul ținea mai mult de o veșnicie
până când ne aprindeam țigările
iar fumul de țigară ca un fir albastru năuc
se furișa pe lângă noi
și se ridica tot mai înalt tot mai subțire
iar din noi în timp rămâneau
doar două mucuri de țigară
de multe ori mă visez că sunt
un mărfar uitat pierdut într-o gară pustie
unde nici măcar vântul nu vrea să mai adie
și unde timpul nu mai curge
e prins strivit de acele macazului
de pe calea ferată ce duce spre Calea Lactee
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!