La mulți ani
Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.
Dar pentru ce mă mint
Când inima ți-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!
Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulți ani!
Și am simțit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe fața mea de stânci,
Pe inima-mi curată.
Și am plecat lăsând
Petrecerea să fie
O farsă-a unui gând,
În viața mea pustie.
Iubito, te cheamă o lume,
Ce singur rămân peste ani!
Și-n noaptea aceasta se spune:
La mulți ani!
poezie de Stefan Băiatu (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.