
Vis minunat
Frumoasa mea, cuvânt divin,
Aleargă sub cerul senin,
Cu pașii ageri, tocuri cui,
În căile norocului.
Respiră rar, respiră-adânc,
Te uiți la ea, parcă-i un prunc,
O prinzi în brațe s-o iubești,
În inimă să o călești.
E-un fel de candelă aprinsă
De dor și farmece cuprinsă
De lungi căderi și ridicări,
Pe vârf de munți, pe val de mări.
Este frumoasa care știe
Că viața este-o melodie
Cântată pe corzi de vioară
Care te dor, te înfioară
Cum ea aleargă-n cer senin
Descoase franjuri din destin,
Îi leagă-n juru-i minunat
Gândind că-s brațe de bărbat.
Respiră-adânc, respiră rar,
Se simte stele-i sale dar
Și strălucește orișicând
Vis minunat în al meu gând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Frumoasa mea, frumoasa mea...
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima de scoici stelare,
A încolțit în piept târziu
Un fulg de frunză trecătoare.
Se-nalță, cade, reînvie
Pe pala vântului ștrengar,
Respir parfumul poeziei
Iubirii ce o port ca dar.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima cleștar de vis,
Tămăduiește-mi rana vieții
Prin aripa ce m-a cuprins.
A încolțit ghinda candorii,
Stejarul s-a ascuns în noi
Pe culmea nemuririi care
Își spală fulgerele-n ploi.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Iubirea ta-i parfum de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune
Când viața ți se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ți unește,
Spre răsărit privește,
Respiră-adânc și spune,
Timid, o rugăciune.
Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiți, sătui!",
Respiră-adânc și spune,
Mai bine-o rugăciune.
Când fericirea, parcă,
Ușa ți-o tot încearcă,
Dar pragul nu ți-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc și spune,
În urma-i, rugăciune.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubești! Inima, trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai reazimă decât pe ceea ce e mare și înalt. În ea nu poate încolți nici un gând nevrednic, cum nu pot crește urzici pe un ghețar. Sufletul înalt și senin, neatins de patimi și emoții josnice, care domină viața și umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanitățile, mizeriile, locuiește în albastrul cerului și nu mai simte decât zguduirile adânci și subterane ale destinului, așa cum culmea munților simte cutremurele de pământ.
citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Bea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Om perioadă prunc
Țin în brațe un prunc
care ține în brațe un prunc
care ține în brațe un prunc
care ține în brațe un prunc...
Mă orbește un prunc
orbit de un prunc
orbit de un prunc
orbit de un prunc...
Sărut un prunc
care sărută un prunc
care sărută un prunc
care sărută un prunc...
Arunc un prunc în cușca cu oameni
care fac prunci
care mănâncă oameni
care mănâncă prunci...
Rămâne un "eu" (...)
perioadă prunc
și niște lumină...
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul zidit în senin
Cu o pană de înger în mâna
Pe pânza sufletului meu
Pictează, pictează o zână
Cununa de-aprins curcubeu.
Minuni de însemne s-aștern
Bunătate mistică-n noi,
Prin ochii ei eternu-i etern, -
Credința să curgă șuvoi.
Vise-ncolțesc peste-nalt
Și omenirea respiră deplin,
Pana de înger face un salt
În punctul zidit în senin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind...
Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud și veșnic chin
Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind și tot parcă nu
Gândind dar nu știm
Dar continui să cred că voi afla
Gândesc și nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind
poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprindem universuri, iubirii
Cea mai frumoasă,
Cea mai plăcută,
Cea mai dichisită,
Cea mai superbă
Este...
Streașina privirii sub care
Îngeri cu pene de soare,
Mângâie vântul
Din cuibul norilor.
Arcuș și vioară
Ating
Inima împodobită
Cu trecerea amintirii
În frumoasa poveste
În care
Împreună aprindem
Universuri, iubirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor...
Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.
Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald și timpul rece,
Clipa-n veșnicie trece.
Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruț plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?
Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând
O zi dac-aș avea cu tata,
Venită de niciunde, dăruită așa,
L-aș strânge-n brațe și i-aș aranja cravata,
Pe frunte-apoi ușor l-aș săruta,
I-aș spune că sunt bine, fericită,
Că viața mea este așa cum și-a dorit,
Să-l simt cum știe că mă simt iubită
Să-l simt și eu că este fericit,
O zi dacă aș avea cu tata,
L-aș strânge- n brațe ca pe-un prunc
Și tot ca prunc aș fi întotdeauna gata,
În brațele-i prea sigure să mă arunc
Așa cum n- am făcut-o niciodată,
Cum am crezut că pot oricând...,
O zi dacă aș avea cu tata,
L-aș ține-n brațe, doar plângând.
(In memoriam Prof. Dr. Vincențiu-Valentin Tcacenco)
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune
Strânge Doamne, intre brațe
Cu iertare și iubire
Planeta noastră suferindă
Și de boală și de durere.
Lacrimi varsă, abia respiră,
Chinuită e de frică.
Ar vrea, dar nu știe unde să fugă
Viața de până acum o uită,
La bucurie și speranță, disperată ea renunță...
Strânge Doamne, între brațe
Omenirea și Planeta
Ca să putem primi cu toții
Liniștea și pacea Ta toată!!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngenunchere
Sub brazda de rouă cuprinsă
Stă lumânarea-n gând aprinsă,
Stau stelele șirag în cer
Cu dinții înfipți în mister.
În rugăciuni stau pe pământ
Biserici cu turle în vânt,
Le dau ocol, cu gând umil,
Curate inimi de copil.
Îngenunchez o piatra sfântă
În lumea care nu cuvântă,
Sunt fagure nelimitat
De limba luminii gustat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te nasc în mine rază de-nceput
Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață.
Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu îi porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!
Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să îmi fii cânt de aripă târzie.
Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te răpesc din largul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste-ncercări, peste adânc de ape.
Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut,
Amestecată-n sânge cu tărie
Pe treapta vieții, rod de poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașele respiră
s-a terminat sezonul turistic. au căzut și frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele își lasă voaletele cenușii și așteaptă nopțile mai lungi
au atâtea de povestit și nu vor să fie întrerupte
copacii desfrunziți se spală cu cer curat și-l lasă să coboare
iar cerul pășește cu grijă printre mașini
și așteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar știe ritmul vieții.
poveștile născute prematur sunt ținute la incubator
primesc zile intravenos și respiră cu greutate
dar se știe că orice început e mai greu
plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-și cum săreau șotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar și casele mor. cad pur și simplu
orașele respiră. cenușii la față. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea fericirii
Se deschid petale, aripile-n zbor,
Inima-n legănare-i pătrunsă de dor,
În grădina amușind a tinerețe
Un fluture-și ia zbor din penitențe.
Îl prinzi în palme, torță aprinsă,
Îi vrei iubirea în veșnicii cuprinsă,
Eu să fiu fluture, tu inimă toată,
Copacii în juru-ne copii pe o roată.
Să se-nvârtă cu brațele-n zbor,
Unul doar, în unghi de cocor,
S-aducă din stele religia iubirii,
În decolteul vieții floarea fericirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-mbată, de poezie, marele destin
Ursitoarele scutură norocul din cerul senin,
Forma iubirii e gest și-i munți de cuvinte,
Lecția mea de viață-i în catalogul-destin
Cu aripi aprinse de zbor, de zbor înnegrite.
Ultimul gând e-n praștia ochilor tăi,
Mă vezi zurbagiu, mă vezi destinat
Zborului pe-o mătură, prin vânturi și văi,
Căutând oglinda ce-n vers m-a înecat?
Umblu în mâini și caut țărână aleasă
Să-mi îmbunez ursitoarele cu pâine și vin,
Stând pe tronul intrării principale de-acasă
Unde se-mbată, de poezie, și marele destin.
Tu ți-ai plantat iubirea, cu sensul în crez,
În ursitoarea ce bate din palme mereu
Când știu să te strâng la piept și să vizez
Că lumina noastră e însuși Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea iubită
Frumoasa mea iubită, atât mă-ncearcă dorul,
Iar inima-mi captivă, așa de tare bate
La ușa casei tale, ca ceasul din cetate,
Redeșteptând în suflet, neprihănit, fiorul.
Nu pot să dorm o clipă, cu gândul la idilă,
Tăcerea ta de piatră mai mult mă înfioară.
O șoaptă de iubire îți cânt pe-a mea vioară,
Din inima-mi nebună, frumoasa mea copilă.
Dă-mi mâna ta, iubito, și să fugim de toate,
Să evadăm din lumea în legi încorsetată!
N-avem nevoie-n viață, de case sau palate,
Doar de un loc al nostru, unde n-am fost vreodată,
Ca urma să ne-o pierdem, prin locuri neumblate,
Să alungăm de-a pururi, sfiala ta de fată.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul senin
Cel mai senin pământ îmi pare cerul
în care te-adâncești
nu cu gura căscată
ci cu pasărea căscată
între buze de aripi
fără a înțelege
de pământul e sus
sau dacă jos este cerul...
Cel mai senin pământ între "ești" se întinde
și la graniță.."sunt"!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sentimental
Stă cu luna sub picioare,
Și frumos, ca-n vis se urcă,
Pe vârfuri și pe călcâie,
Fata asta parcă-i nurcă...
Rămân cu dânsa în brațe,
Ea-mi încolăcește gâtul,
Mă privește-n ochi profund,
Eu sunt cerul, sunt pământul?
Sunt oglinda-ncepătoare
A iubirii ce m-aruncă,
Într-un vis sentimental,
În pătucul ei de nurcă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea de foc
Din lumea ei, urcând, misterioasă,
S-a așternut în gânduri ca un zbor
Deasupra de tenebrele ce-apasă
Pe-un timp ne'ndurător și curgător.
Am ferecat-o-n brațe de tăcere
Ca un avar ce ține strâns, la piept,
Averea adunată-n coliere
Ce-i aparțin pe viață și de drept.
Un cânt senin și plin de duioșie
A fost de-ajuns tăcerea să-mi înfrâng
Și cântul ei, ecoul meu să fie
Când trupul vreau, în brațe, să i-l strâng.
E-un zbor în doi, e ca o sărbătoare
În care, împărțind același loc,
Simțim, în sânge, taina arzătoare
Și nemurirea păsării de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!