Pământul senin

Cel mai senin pământ îmi pare cerul
în care te-adânceşti
nu cu gura căscată
ci cu pasărea căscată
între buze de aripi
fără a înţelege
de pământul e sus
sau dacă jos este cerul...
Cel mai senin pământ între "eşti" se întinde
şi la graniţă.."sunt"!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura căscată

La capătul liniei era o gură căscată.
Dinţii se schimbau între ei peste macazul
de îmbrăţişări. Bucătăresele
schimbau aşternuturile
cărţilor de bucate. Şi da şi nu şi parcă
nu
dar parcă totuşi din senin
strângeau în pumni veninul alb
din curba mâinilor târzii
cu ciobul gândului meschin
un ea
un el
o sonerie
din când în când veneau puşcăriaşi
închişi în bulgării cu dungi
aveau urechi înzăpezite
şi-n spate trenuri
cu veri lungi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu mai am limbă
Limba mea am uitat-o în gura mea
căscată în timp ce o picătură de ploaie
de pe vârful ei se scurgea altădată

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii ei când ies pe terasă toate stelele pleacă acasă şi-n gura căscată departe mă lasă...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mină gândului

Aşa din senin mă uit la tine!
Aşa din senin zâmbeşti în văzduh.
Aşa din senin mă mir.
Aşa cum între îngeri te ridici
Ţi-aş purta umbrela cu pitici
până în mină unde să-mi ridici
statui de întuneric
unde nici
un Dumnezeu nu a văzut cazmale!
Aşa că te invit...
Pleacă de-aici!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul senin

se uita la mine printr-un cristal
era curios să vadă mersul meu
pe asfaltul care frige până ce noaptea
se lasă de sus perpendicular
privea îmbufnat lipsa mea de voinţă

cerul senin scutura un anotimp
peste oraşul fragil mistuit
până la sânge te vezi rătăcit
prin secunda ce prinde culoare

cerul senin mă urmărea cum vărs
lacrimi de iubire pe o hârtie
printre copacii de ceară parfumată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare pe pământ

Petale, spini, sincer nu ştiu,
Sufletele se transformă în beton,
Sărutul tău e pierdut în deşert...
Te văd, nu eşti, te simt,
Poveşti aş scrie,
Dacă tu ai... crede.
Odată un înger a vrut suspans,
Şi-a tăiat aripile şi a venit pe
Pământ.
În cădere liberă a spus:
Vreau să trăiesc!
El a ajuns pe pământ
Şi a rămas nemuritor.
Singura lui căldură venea de la soare
Iar noaptea părea
Un iad puţin mai cald.
Aripile lui au rămas în cer
Şi au găsit o altă pereche de aripi
Alături de care să zboare
Prin nori, furtună şi cer senin
Ştiind că odată
Vor deveni pământ împreună....
Eu nu sunt înger, nu am aripi,
Vreau doar să fii
Soarele meu pe pământ!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pătruns de iubire

Este vară, este soare,
Păsările ciripesc
Inima în piept tresare
Când în ochii tăi privesc.

Cerul este mai senin
Marea pare mai albastră,
De mână cu drag te ţin
Pătruns de iubirea noastră.

Sângele îmi curge-n vine
Simt fiorul cunoscut
Când tu te lipeşti de mine
Şi eu gura ţi-o sărut.

Este foarte cald afară,
Iar dorinţa s-a aprins
Căci nu este prima oară
C-aşa tare m-ai încins.

Şi în mândrul peisaj
Între cer, pământ şi ape
Ştiu că nu eşti un miraj,
Fiindcă-ţi simt trupul aproape.

Seara-acum se lasă sfântă
Se-aprind stelele cereşti,
Însă cel mai mult mă încântă
Că îmi spui că mă iubeşti.

Ne-am topit unul în altul
Plini de senzualitate
Aşteptând să facem saltul
În vasta eternitate.

poezie de Octavian Cocoş (22 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul păcat

Mă mir că nu a căzut încă Luna pe Pământ
la câţi au tras cu ochiul la ea...
"Un păcat nu vine niciodată singur"
Se gândea îngerul în ugerul vacii
în timp
ce păstăile mângâiau aracii.
"Nu vine niciodată singur un păcat"
gândea un sâmbur de bostan
în gura unui împărat.
Nu! Nu!
Nu vine singur un păcat
Singur nu vine!
El vine despicat
ca turlele unei mănăstiri
între care cerul să se-nchine!
Bat păcatele la geam
trag clopotniţa cu greu
singur un păcat priveam
cum la fel eram şi eu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este pământ

Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitaţiei
Plouă-napoi pământul,
Icari şi Meşteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperişul pământului,
Gravitaţia e pământ.

Noi trăim în pământ.

Cu timpul devenim mai grei
Şi fruntea ne intră mai jos
În pământ.

Şi nu există moarte
Pentru că nu contează dacă eşti
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ

Cutreier dimineaţa pe câmpuri.
Pământul e negru, crăpat
Şi trist că-i nelucrat de ani,
Iar eu îl calc mai trist, mai apăsat.
Şi cerul a pierdut din albastru,
Pe fire de iarbă, în rouă, a pus stele,
Sunt semne că toate se schimbă
Din câte au fost bune în rele.
Copii rătăcesc fără vrere
Aiurea dezbrăcaţi şi desculţi,
Iar seara ispitesc pe bunici
"Ce noutăţi mai ştiu de părinţi?"
Nu mi-am găsit timp şi nu pot,
Când legile le cunoaştem cum sunt,
Să dau un răspuns atâtor copii,
Care se roagă la Cer îngenunchiaţi pe Pământ.

poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preaiubitul meu e Unul

Preaiubitul meu e Unul
Fără seamăn pe pământ
Glasul Lui e armonia
Cântec este-al Lui Cuvânt.
Orice loc pe unde trece
De miresme-alese-i plin
Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin.
Dulcea Lui înfăţişare
Este-ntreagă farmec sfânt
Mii de primăveri vin parcă
Toate-o dată pe pământ.
Preaiubitul meu e Unul
Nimenea asemeni nu-i
Cât aţi da de L-aţi cunoaşte
Ca să fiţi şi voi ai Lui!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi soare

Între pământ şi soare,
Nu am nicio scăpare,
Dar voi fugi, se pare?
Pe o uşă secretă,
Într-o lume discretă,
Într-o lume născândă,
Ce miroase a udă!
Cu mâini vii, călătoare,
Privind linişti de mare,
Şi frunţi calme, ce plutesc
Senine în vânt domnesc,
S-admir păsări din înalt,
Vopsind cerul tot în alb,
Să ascult iarba verde,
Privirea să-mi dezmierde,
Şi cu faţa spre zenit,
Să beau un nou răsărit!

poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mea nu are aripi.
Ea zboară fiindcă eu o văd zburând.
Pasărea mea nu este o pasăre ci zborul
unui simplu gând

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerul avea durere de spate.
Groparii spărgeau luna între raze.
Crucile fluierau!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul adevărului

era undeva între cer şi pământ
acolo se topeşte soarele
în mâinile îngerilor
femeile poartă rochii albastre
din zâmbetul lor se nasc stelele
la ele ne uităm noaptea
între cer şi pământ se cuibăreşte
fericirea noastră când iubim
acolo zburăm când reuşim
să evadăm din lumea asta
te întrebi unde eşti dacă nu-i cerul?
poţi să înoţi şi să zbori
să mergi încet
sau
sau
să fugi fără să simţi nimic
locul ăsta nu e raiul
nici iadul nu poate fi
aici se pliază spaţiul
şi dacă păşeşti dincolo de linie
eşti un copil sau
un adolescent îndrăgostit
de femeia cu rochie albastră
sau
sau roz
eşti vrăjit de această vrăjitoare
care te poate distruge
te întrebi ce-i locul ăsta
unde te simţi cu adevărat fericit
unde levitezi în jurul trupului
şi pluteşti deasupra ta?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis I

Pentru veşnicie, poartă nezăvorâtă,
uşă prin care să intri
să pot să-Ţi fiu,
vatră în care scânteia Ta
devine flacără,
foc nevăzut
care se-nalţă întors
fără să ardă,
cumpănă între Pământ şi Cer
având drept trunchi, Arborele Vieţii
în care sălăşluieşte Spiritul Tău –
liniştea s-o pot simţi, pacea sfântă
care nunteşte Pământul cu Cerul.

poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (24 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A coborât

cerul pe pământ
sau a urcat
pământul la cer?
cu capul în nori
îngerii s-au îngrijorat
şi s-au întrebat:
să ajungă pe pământ?
să ajungă îngeri decăzuţi?
sau să rămână acolo
fiecare are o fişă de pontaj
moartea nu citeşte ziarul
ea îşi face de cap
şi lazăr a fost ajutat de ei
s-a întors la viaţă
a coborât cerul pe pământ
sau au urcat pământul la cer?
cu lanţuri elevatoare
bucată cu bucată
îl duc în alte lumi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrobaţii genitale

Când o femeie fulgeră între doi nori
se aude un singur bărbat
cum tună pe pământ

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încetat să mai privesc Pământul de sus din momentul în care am putut privi Cerul de jos.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!