Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.