Rugăciune
Când viața ți se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ți unește,
Spre răsărit privește,
Respiră-adânc și spune,
Timid, o rugăciune.
Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiți, sătui!",
Respiră-adânc și spune,
Mai bine-o rugăciune.
Când fericirea, parcă,
Ușa ți-o tot încearcă,
Dar pragul nu ți-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc și spune,
În urma-i, rugăciune.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.