Om perioadă prunc

Ţin în braţe un prunc
care ţine în braţe un prunc
care ţine în braţe un prunc
care ţine în braţe un prunc...

Mă orbeşte un prunc
orbit de un prunc
orbit de un prunc
orbit de un prunc...

Sărut un prunc
care sărută un prunc
care sărută un prunc
care sărută un prunc...

Arunc un prunc în cuşca cu oameni
care fac prunci
care mănâncă oameni
care mănâncă prunci...

Rămâne un "eu" (...)
perioadă prunc

şi nişte lumină...

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prunc născut în Betleem

Ne plecăm cu mulţumire

O Isus în faţa Ta

Şi-ţi cântăm azi cu iubire

Căci prin har neprihănire

Ne-ai schimbat Tu inima

.

Prunc în Betleem născut

Acum noi te lăudăm

De noi milă c-ai avut

Şi-ai venit să ne fii scut

Numele-ţi glorificăm

.

Mulţumim Prunc minunat

De aleasa Ta iubire

Căci pe braţe ne-ai luat

Şli iertarea Ta ne-ai dat

Viaţă de neprihănire

.

Astăzi Doamne îţi cântăm

Şi îţi lăudăm sosirea

Numele ţi-l lăudăm

Şi Isus te onorăm

Căci ne dărui mântuirea

.

În lumina Ta Isus

Ne vrem toţi să fim scăldaţi

Să-ţi dăm sufletul supus

Căci lumină ne-ai adus

Să fim binecuvântaţi

.

Cinste slavă şi onoare

Îţi aducem Prunc iubit

Căci ne eşti pe veci salvare

Îţi cântăm Numele-ţi mare

Căci Doamne ne-ai mântuit

26-12-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra mea

Un înger la fereastra mea bate
Ca să-mi spună o veste bună:
Că undeva departe,
Îngerii şi oamenii împreună se adună

Ca să vadă a cea minune
Care de mult a fost prezisă
Şi cu litere de aur
În cărţi vechi a fost scrisă.

Se va naşte un prunc
Într-un grajd cu boi
Ca să scape lumea
De necazuri şi nevoi.

Să ne bucurăm şi să-l slăvim,
Cât pe lume trăim,
Pe acest prunc divin
Cu sufletul de lumină plin.

poezie de Vladimir Potlog (13 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând

O zi dac-aş avea cu tata,
Venită de niciunde, dăruită aşa,
L-aş strânge-n braţe şi i-aş aranja cravata,
Pe frunte-apoi uşor l-aş săruta,

I-aş spune că sunt bine, fericită,
Că viaţa mea este aşa cum şi-a dorit,
Să-l simt cum ştie că mă simt iubită
Să-l simt şi eu că este fericit,

O zi dacă aş avea cu tata,
L-aş strânge- n braţe ca pe-un prunc
Şi tot ca prunc aş fi întotdeauna gata,
În braţele-i prea sigure să mă arunc

Aşa cum n- am făcut-o niciodată,
Cum am crezut că pot oricând...,
O zi dacă aş avea cu tata,
L-aş ţine-n braţe, doar plângând.

(In memoriam Prof. Dr. Vincenţiu-Valentin Tcacenco)

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce veste minunată!

O, ce veste minunată!
În Betleem ni sa rata
Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.

Mergând Iosif cu Maria,
În Betleem a se scrie,
Într-un mic sălaş, lângă acel oraş,
S-a născut Mesia.

Pe Fiul în al său nume,
Tatăl l-a trimis în lume,
Să se nască, şi să crească,
Să ne mântuiască.

Păstorii văzând în zare,
Din cer o lumină mare
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toţii se bucurau.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

oricât de înalt ajungi
mama
te sărută întotdeauna
ca pe un prunc

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii unicul Prunc care îşi naşte părinţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 9

Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viaţa-ţi iroseşti burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Şi lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Şi-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuieşte cu largheţe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipeşte mândra-i frumuseţe
Ce astfel piere fără a crea.

Şi-acela ce pe alţii nu-i iubeşte
O crimă ruşinoasă săvârşeşte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-n coruri mii şi mii

Cântă-n coruri mii şi mii
Îngeri drăgălaşi,
Cântă marea bucurie
Către păstoraşi.
Dorul vi s-a împlinit,
Cel de veacuri prorocit
Pe-ale noastre plaiuri,
Astăzi s-a ivit.

Într-o iesle, într-un grajd
Voi îl veţi afla,
Prunc plăpând, nespus de dulce
Voi veţi adora.
Pe Maria-o veţi vedea
Cum îi râde inima,
Cu Iosif ea îl adoră
Lângă ieslea sa.

Păstoraşii n-au comori
Pruncului să-I dea,
Însă-i fac un dar mai mare,
Îi dau inima.
Pruncul râde fericit
Bucuros de ce-a primit,
Ei se-ntorc voioşi la turme
Şi la păstorit.

S-o rugăm pe Maica Sa
Voie să ne dea,
Să-L luăm şi noi în braţe
Şi-L vom dezmierda.
Nani, nani, prunc bălai,
Tu de-acum la noi să stai;
Inimile noastre-ţi fie
Colţişor de rai.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul

un om cioplea
într-un ungher de veac
un leagăn
pentru copilul ce mâine venea
lucra şi lucra pe duşumea lumii
aşchii cădeau alegoric pe mâini
undeva, o femeie şi un prunc
un prunc la sânul iubirii
o viaţă sugea viaţă
la sânul cunoaşterii privea un copil
cu ochii împreunaţi zilei ce mâine sosea
ţipa în răsuflarea caldă a sufletului
ei ştiu ce noi încă visăm
Doamne, fă să ne ierte copii pentru păcatele lumii
dă lumină din flacăra inocenţei
ce curge în ochii candizi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate şti
De dorul de părinte
Cât însuşi prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Şi lacrima mă doare...
Tu eşti aşa departe!
În murmur de izvoare,

Ţi-e lacrima, maicuţă...
Şi frunza care pică
Sunt paşii tăi, aievea...

Sunt paşii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Şi în tăcerea nopţii,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputinţa
Ninsorilor târzii,
Eu te aştept măicuţă,
Tu n-ai să mai revii!

Căci eşti aşa departe
Şi-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Şi lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuţă,
Nespusa întristare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate şti
De dorul de părinte
Cât însuşi prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Şi lacrima mă doare...
Tu eşti aşa departe!
În murmur de izvoare,

Ţi-e lacrima, maicuţă...
Şi frunza care pică
Sunt paşii tăi, aievea...

Sunt paşii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Şi în tăcerea nopţii,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputinţa
Ninsorilor târzii,
Eu te aştept măicuţă,
Tu n-ai să mai revii!

Căci eşti aşa departe
Şi-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Şi lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuţă,
Nespusa întristare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea care cânta cel mai duios la mormântul bătrânei în nopţile cu lună plină era tocmai zâna care, pe când era prunc, dormise prima în culcuşul făcut în laleaua galbenă.

finalul de la Stratul de lalele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa pruncului orfan

Tu ai în suflet o poveste, Doamne,
Povestea unui prunc, a unei mame,
Ce zi de zi, prin ploi sau prin furtună,
Rod de iubire, cu sudoare-adună.
Un prunc, al nimănui, de suflet luat,
Cu sufletul hrănit şi îmbrăcat.
Un prunc pentru o mamă minunată,
O mamă, oh, o mamă-adevărată!

Tu ai în suflet o poveste, Doamne!
Cu-un prunc ce nu a suferit de foame.
Precum Iisus ce-n iesle s-a născut
Şi lui i-a oferit un început.
Lumină, pace şi iubire sfântă,
O mamă-atât de harnică şi blândă,
O mamă ca o pâine coaptă-n vatră...
O mamă, oh, ce mamă minunată!

Povestea unui prunc, a unei mame,
Poveşti cu lacrimi şi durere, drame,
Un prunc orfan, de numai patru luni,
Trăind în nebuloasa astei lumi.
Mamă şi prunc, bătând la uşi închise,
Speranţe, temeri, spulberate vise...
Dar Domnul, sub acoperişul Său
I-a luat şi i-a ferit de tot ce-i rău.

Şi zi de zi, prin ploi sau prin furtună,
Munceau cu ziua pentr-o bucătură,
Mâncau ori ba, aveau sau nu aveau,
Cu Dumnezeu alăturea erau.
Un colţ de pâine mama de-l avea,
Tot pruncului flămând, cu drag, i-l da.
Prin ani de trudă, goi, desculţi, murdari,
Nu au uitat să fie oameni mari.

Rod de iubire cu sudoare-adună
Mamă şi fiu... Şi lacrima-i stăpână
Pe gândul lor. N-aveau apă să bea
Şi inima-nsetată le era.
Dormeau în gări, pe bănci de lemn murdare
Şi nu găseau la nimeni alinare.
Ţol le era pământul, dar credeau
În Dumnezeu şi fericiţi erau.

Un prunc, al nimănui, de suflet luat...
Cerul din ochii lui a-nseninat.
Cu părul, lan de grâne copt şi sfânt,
Frumos, cuminte, săritor şi blând...
Copil având cei şapte ani de-acasă,
Rugându-se-nainte, după masă,
Sfios şi-atât de bun la-nvăţătură,
Cu dragoste de tată şi de mumă...

Cu sufletul hrănit şi îmbrăcat,
E astăzi un adevărat bărbat.
Când amintiri îl poartă în trecut,
În anii lui, aceia de-nceput,
Sub clar de lună, când maicuţa-n poală
Îl adormea în fiecare seară
Şi îi spunea poveşti cu zmei şi zâne
Şi-l învăţa că a răzbi prin lume,

Un prunc, pentru o mamă minunată,
Să-i poarte o iubire-adevărată!
Şi adormea în paie, ca Iisus
Sub mângâierea stelelor de sus.
Cu haina ei acoperea feciorul,
Să doarmă-n bună pace puişorul.
Şi alte paie aşternut punea
Apoi pe frunte dulce-l săruta.

O mamă, oh, o mamă-adevărată,
De Dumnezeu iubită şi creată
Anume a fi mama-acestui prunc.
I-e sufletul mereu izvor adânc
Ţâşnind de dor, de lacrimă şi mir.
Iubeşte-i, Doamne, pe amândoi... Amin!
Trimite duh de pace peste ei
În clipe grele şi în anii grei!

O mamă, oh, o mamă-adevărată,
Un prunc pentru o mamă minunată,
Cu sufletul hrănit şi îmbrăcat,
Un prunc, al nimănui, de suflet luat,
Rod de iubire cu sudoare-adună
Şi zi de zi, prin ploi sau prin furtună,
Tu ai în suflet o poveste, Doamne!
Povestea unui prunc, a unei mame...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfârşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul -
lipit de sânul mamei
nou născutul prunc

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maternitate

Spui, când vezi un prunc cuminte,
Care suge-ncet la sân:
Viaţa merge înainte
Când femeile... "rămân".

epigramă de Mihai Moleşag din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caritate

îmi făceam cruce
dar nu eu
cu mâna mea
dumnezeu mă închina
morţii
nu scorpia aia hâdă
ci inocentă fecioară
să-i fiu prunc
în clipa aia a ei
grea
de singurătate
în care naşte

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cireşe de mai -
obraz sănătos de prunc
trezit devreme

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ca un prunc la sân –
albina strânge-o boabă
dintr-un strugure

haiku de Paul Mircea Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

Când era prunc la sân, sugea,
Acuma trage la măsea!

distih de George Budoi din Dicţionarul beţiei şi beţivilor (29 decembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!