Vis minunat
Frumoasa mea, cuvânt divin,
Aleargă sub cerul senin,
Cu pașii ageri, tocuri cui,
În căile norocului.
Respiră rar, respiră-adânc,
Te uiți la ea, parcă-i un prunc,
O prinzi în brațe s-o iubești,
În inimă să o călești.
E-un fel de candelă aprinsă
De dor și farmece cuprinsă
De lungi căderi și ridicări,
Pe vârf de munți, pe val de mări.
Este frumoasa care știe
Că viața este-o melodie
Cântată pe corzi de vioară
Care te dor, te înfioară
Cum ea aleargă-n cer senin
Descoase franjuri din destin,
Îi leagă-n juru-i minunat
Gândind că-s brațe de bărbat.
Respiră-adânc, respiră rar,
Se simte stele-i sale dar
Și strălucește orișicând
Vis minunat în al meu gând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.