Lovitura de succes
Pe-un șezlong de prin Mamaia,
Într-un spațiu îngrădit,
Se bronza, că doar de aia
A venit.
Soare, briză, leneveală,
Ochii-nchiși... nici n-a simțit
Un țânțar cu burta goală,
Hămesit.
Nu știa de-ngrăditură
Și-a ajuns la ea ușor,
Începând o sugătură
De picior.
Ce să mai! a fost un tunet,
De-am crezut că mor, parol!
Palma grea a scos un sunet
De pistol.
Dar... ce urmă sănătoasă:
Galben-pai pe-un roșu-crud;
Tatuaj o fi? Frumoasă! -
Tot aud.
A trecut și săptămâna,
Iar de-atunci, succes ușor:
Toți ar vrea să-i pună mâna
Pe picior.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Românii
Toți trăiesc în colț de rai,
Fiecare cum apucă:
Unii pe-un picior de plai,
Alții pe-un picior de ducă.
epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Marele premiu "Mircea Trifu" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un izvor
Erai însetată pe-un drum în deșert
Pierdut printre dune, tăcut și pustiu,
Ascuns de nisipuri, flămând și incert,
Mergând spre iluzii ascunse-n neviu.
Erai rătăcită - morgană-n real -
Prin vise ciudate, prin prafuri de timp,
Credințe trecute prin ciur cerebral
În cioburi scăpate de zei din Olimp.
Erai mai frumoasă, pe calea-ți cea grea,
Decât tot ce-n lume vreodat-am știut,
Și-atunci, m-am gândit c-aș putea și aș vrea
Să-ți ies înainte pe-un drum nevăzut,
Să-ți stau la picioare-ntr-un nou început,
Să-ți văd chipul blând cum se-apleacă, ușor,
Sorbindu-mi iubirea cu-n zâmbet tăcut,
A oazei stăpână, iar eu... un izvor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definiții
Săream de pe-un picior pe celălalt
Într-o copilărie cu râs la cartelă...
Definiția acelor zile a devenit nelipsită
din manualele școlare...
Încă mă topesc
după încercările sărbătorilor
de a ne soate
din starea de amorțeală.
Flutură steaguri cu steme,
imperii îmi compun coșmarurile.
Candidații la fotoliile certate cu legea
vin să-i mângâi în zori,
știind de pactul meu cu Dumnezeu,
Lor nu le scapă nimic!
Săream de pe-un picior pe celălalt...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îmi amintesc de prima oară când m-am îndrăgostit. Am ținut mâna mea în a ei fără să mai vreau să-i dau drumul. Am zburat alături de ea mai ușor decât m-am simțit vreodată. I-am sărutat mâna ca și cum ar fi fost prințesa mea. Aveam o inimă plină de iubire, și toată era pentru ea. Fiecare floare, cântec, nor, rază de soare, strop de ploaie era ca un dar venit din ceruri. Căci acest înger sosise ca să-i dăruiesc dragostea mea. M-am simțit iubit pentru întâia dată...
citat din Jarson Micheal Ratliff
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tusea și junghiul
Un junghi se-ndrăgostise de o tuse
Și o iubea, măi frate, nu ca pe-aia
De l-a vrăjit - c-aproape și trecuse -
Dar a avut noroc. Un car. Cu droaia.
Că ea, o ascuțită de durere,
De și-o luase, cum să zic, în cap,
Credea, pe lângă ea, că-i o plăcere
Un junghi, acolo, până-i dai un hap.
Dar știți cum e, în viață, socoteala...
Și ce-o fi fost ori... cum s-o fi făcut,
Sau, cu pastila, care-a fost greșeala,
Că... ea s-a dus. Pardon! ea a trecut.
Dar n-a plecat ușor... a zis ceva:
"Hapciu!"... sau ce i-o fi venit la gură,
Și a lăsat în urmă boală grea,
Cu tuse... fir'ar ea de acritură!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antimioritică
Ciobanii n-o mai duc ca-n Rai
Și-ncep ca să priceapă
Că nu sunt pe-un picior de plai,
Ci c-un picior în groapă.
epigramă de Ștefan-Cornel Rodean (2014)
Adăugat de Ștefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (3)
Bărbatul ei nu mai era
Nici prost, nici bleg, cum îl știa,
Și, chiar atunci când încerca
Pe plac să-i facă, ea vedea
Că nu-i deloc atent la ea,
Iar mintea-i e... altundeva.
Și s-a gândit, s-a perpelit,
Dar, iată, ziua a sosit
-eu nu știu cine-a ciripit-
Când o idee i-a venit
Și cerului i-a mulțumit
Că ruga i-a-mplinit.
S-a dus și-a reușit, cumva,
Ca sapiensa blondă, rea
De muscă sau de altceva,
Să fie de acord cu ea
Că sigur-sigur, i-ar plăcea
Cu amândoi alăturea.
Că-n peșteră nu i-ar fi frig,
Și-ar fi, desigur, un câștig
La foc, în loc de pipirig,
Un lemn, din cele ce se-nfig
Cu vlaga unui cucurig
Vestit, cu, la femei, cârlig.
Așa a fost: în trei amor,
Iar anii au trecut ușor,
Și-n peșteră, muncind cu spor,
Au apărut, încetișor,
Cinci puradei. Iar el: "Vum knor!"
(Înseamnă: "Recunoscător!")
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odiseea spre neuitări
Demult, demult,
Îmi place primăvara s-o ascult,
S-o simt, să-mi fie
O mângâiere și o bucurie,
Să-mi dea mireasma florilor de tei
Și amintirea vechii odisei
A pașilor pe care-n vremuri, eu,
Îi presăram pe drumul tău, mereu,
Căci tu-mi erai
Ispita coborâtă dintr-un rai
Ori dintr-un vis
Pe care Universul l-a trimis
Unduitor, tăcut, plutind ușor
Prin liniștea adâncului de dor
Și ai rămas pe-un loc ce-n veșnicii
A fost al tău și te-aștepta să vii.
Acolo-mi ești,
Neîncetând de-atunci să-l îngrijești,
Să-mi fii, să-ți fiu
O primăvară-a timpului târziu
Din sufletu-mi ce vrea să îți rămână
Același ce a fost și, mână-n mână,
Să trecem împreună în uitare
Și-n neuitări din viața viitoare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheiul de foc
O teamă absurdă m-apasă
și sufletu'-mi tace chitic
făcându-se, parcă, mai mic,
iar inima-mi zace, sfioasă.
Îmi trec încă-o dată o mână,
încet, sub cămașă, la piept,
căci mintea mă-ndeamnă s-accept
că rana ce-o am e-o fântână
din care îmi picură sânge
pe care nu pot să-l opresc.
Scot mâna ușor și-o privesc,
iar pumnul deodată se strânge
la gândul că mintea mă minte
iar locul ce arde e-un dor
pe care el, zeul Amor,
cu mica-i săgeată fierbinte,
l-a pus, într-o joacă de zeu,
în pieptul de-un timp dezvelit
pe-un suflet puțin amorțit,
la râul de sânge, un cheu
la care, plutind nevăzută,
iubirea, venind ca un vis,
pe-un drum sinuos, dar precis,
să intre, ușor, neștiută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea ploii
Eu cred că norii vin să se-ntâlnească,
acolo-n cer, cu gândurile triste
ce urcă, fug, nu pot să mai reziste,
căci nimeni nu mai vrea să le cunoască.
Plutesc ușor spre locul de-ntâlnire,
pe-un cer senin, albastru și frumos,
strălucitori în albul lor pufos
și, dinspre zări, încep să se înșire.
Iar gândurile-acelea se așează
pe coama lor, pictând cu întuneric
tot ce fusese pân-atunci feeric
în cerul care pare-acum de groază.
E cenușiu, iar norii-s de tristețe,
e un vacarm cu răbufniri de tunet,
sub ei, pământu-i văduvit de sunet,
căci orice glas e gata să înghețe.
Și se destramă norii-n stropi de ploaie,
purtând atâtea gânduri ca poveri
spălate, transformate în plăceri,
încât și cerul pare să se-nmoaie
Și-atunci, când ploaia cade-n jurul meu,
eu o privesc, mă bucur de-ntâlnire,
chiar dacă-n ea, prin stropi de amintire,
mai strălucesc tristeți de tu și eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pețit
A plecat să-i ceară mâna
Fu primit chiar în pridvor,
Și-mplinește săptămâna,
Șchiopătând de un picior.
epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada Mamaia
Era prin vară, așteptam,
La mare, răsăritul
Și, Doamne, ce-ncântat eram
Cu marea și privitul!
Până-ntr-o zi, cam pe la prânz
Când te-am văzut pe tine
Și-n urma ta, precum un mânz,
Mergeam, cu rugi creștine:
Dă-mi Doamne, mie, un noroc,
Că-s plin de-adrenalină,
Și fă-mă să câștig la joc,
Să-mi iau și eu mașină
Cu care să o plimb pe ea
Pe plajă la Mamaia
Și să-i pot cumpăra ce vrea
Că apoi... vorba aia,
Eu nu aș vrea să te mânii
Spunându-ți tot ce-aș face
Și - ce sunt banii? - doar hârtii
Să faci... cam tot ce-ți place.
Se pare că, la ruga mea
Pe care-ai auzit-o
Cu tine s-a-ntâmplat ceva,
Și, repede,-ai... zbughit-o.
N-am câștigat, iar fuga ta
M-apasă și mă doare
De n-aș mai vrea, în viața mea,
Să stau... cu ochii-n soare.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul dorului desculț
Pășeam, desculț, prin colb de drum de țară
Și fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.
Eram ușor ca pasărea ce zboară
Și mă simțeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.
Simțeam că pot orice, că pot obține
Un loc al meu în sufletul visat
Și-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.
Le simt și-acum, trecând ușor prin mine,
Desculțul dintr-o margine de sat.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărări de pași târzii
De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.
De-am pășit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.
De-mpleteam dorul ce naște,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paște...
Nu alăturea-mi erai!
De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu știu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mut, de... ieri
Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...
Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...
... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, că le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.
... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.
N-am nicio cameră obscură,
Stau cu ochi deschiși, timpul mă fură;
Nu-i am din nou alăturea,
Nu pot să-i chem, le-am uitat stea...
... Sunt numai aștri fără nume,
Adesea-s numai a mea lume
De-mprejurări, vise tactile
Se promenând cadre-n pupile.
Cum să-i mai chem, căci de-ar veni
Aș fi atunci, poate-aș refi,
Dar nici eter nu mă ajută;
Trecut e-o undă, o redută.
Or fi aceeași cum simt eu
Sau sunt efemer curcubeu
Ce-l văd sublim, nu pot atinge...
Lumină ce din bec se stinge?!
Sunt prizonier, handicapat
De-un simț ce-i unul câștigat
Și l-am pierdut anticipat;
E simțul vorbei... Mi s-a luat!
Ce stranii simțuri înăscute
-Auz, văz, pipăit... multe-
Toate depind de-o exprimare
Ce ni s-a dat din întâmplare...
... În partaj infim de animale!
PS.
E-o pierdere universală
Ce-o plâng, ea-i a mea boală
La scara mea de-un simplu om...
Aș vrea să-i am toți crengi, un pom!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Mioritică postdecembristă
Ne ducem azi al nostru trai,
Păziți de-aceleași vechi hotare,
Cu toții pe-un picior de plai,
Dar unii... pe picior mai mare.
epigramă de Petru Ioan Gârda din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Mențiune (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scris atât cât am crezut că-i bine
Nu mi-am făcut o patimă, din rime,
Nici n-am dorit un titlu de mărire,
N-aș avut în suflet mulțumire,
Decât acolo jos, printre mulțime.
Acolo sunt cuvintele mai drepte,
Pământul mai aproape de picior,
Sunt lucruri înțelese mai ușor
Și oameni, cu iubire, să te-aștepte.
Am scris atât cât am crezut că-i bine,
Cât în cuvânt mai umblă înțeles
Și am avut ce pune-n el, să țes.
Nici prea puțin dar nici prea mult, în fine;
Am scris atât cât mi-am dorit să scriu,
Cât am simțit cuvântul prin unghere,
Din muză mai venea o adiere
Și gândul, încă, nu-mi era pustiu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piano
Hai, vino să-mi fii partitură,
Să-mi iau cu privirea din tine
Doar note cu-aspecte feline
De pe-un portativ aventură.
Pianul să-ți fie-așternutul,
Iar tu, cu mișcări languroase
De mâinile mele atrase,
Iubirii să-i fii începutul.
Să fiu vinovat de-a ta vină,
Să fii, pe-un pian, vinovată
De lumea rămasă uitată
În muzica noastră deplină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
Te-am simțit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Și te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.
Te-am recunoscut ușor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt și acel nor,
Care mă ținea ferit.
Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Și curgeai din mine.
În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros și în sunet,
Ești ploaia mea de vară.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușarul
Un păpușar mergea pe stradă
Pășind teatral spre absolut,
Cu ochii strânși să nu mai vadă,
Femeia, ce i-a fost păpușă în trecut.
Din când în când privea-napoi
Și își trecea prin plete mâna,
Să uite totuși că au fost doi,
Și inima le-a fost doar una.
Purta bocanci, era murdar
Și-avea în mână trei mărgele,
Spunea la toți că-i păpușar,
Dar și-a pierdut păpușa printre stele.
Cândva în ochii lui era doar artă
Si îl citeai în ei pe Dumnezeu,
Dar s-a pierdut pe-un drum de piatră,
Și a uitat, că acea păpușă am fost eu!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!