Am scris atât cât am crezut că-i bine
Nu mi-am făcut o patimă, din rime,
Nici n-am dorit un titlu de mărire,
N-aș avut în suflet mulțumire,
Decât acolo jos, printre mulțime.
Acolo sunt cuvintele mai drepte,
Pământul mai aproape de picior,
Sunt lucruri înțelese mai ușor
Și oameni, cu iubire, să te-aștepte.
Am scris atât cât am crezut că-i bine,
Cât în cuvânt mai umblă înțeles
Și am avut ce pune-n el, să țes.
Nici prea puțin dar nici prea mult, în fine;
Am scris atât cât mi-am dorit să scriu,
Cât am simțit cuvântul prin unghere,
Din muză mai venea o adiere
Și gândul, încă, nu-mi era pustiu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.