faimă (vezi şi celebritate)

Faima este un piedestal care se poate sfărâma sub ploi de cuvinte...

definiţie aforistică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Eu iert, dar n-am să pot uita...
Cei ce-au fost dragi în viaţa mea
Şi au crezut că i-am trişat,
O viaţă gândul şi-au pătat.
Nu cred că lacrima ştergând,
Reînvia-vor jurământ
Prin care zidul indulgenţei
Va sfărâma cercul demenţei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi

Ploi de toamnă lungi şi grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi şi pe vale...

Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Şi gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...

Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri şi şoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltenilor...

Un slogan ne poartă-n sânge
Faima de olteni sadea,
Prazul, zaibărul şi pâinea
Ce mereu le vom avea.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu

În suflet neaua e de foc
Şi viaţa toată e un joc,
Abisuri şi păreri de rău,
Tăceri, durere... numai eu...

Nimic concret, nimic corect,
Un anotimp efervescent
De ploi şi de păreri de rău...
Şi toate-ncep cu... numai eu...

Un sentiment, un gând, un vis...
Progres?! Spre transcendent şi stins,
O lacrimă, o pierdere,
Un lampadar de suflete.

Mă-ntreb când fi-voi doar nimic
Piedestal morţii-anotimp,
Fluture-doliu, plâns târziu,
Pentru cei mulţi, ce pot să fiu?!

Un număr jalnic risipit
Fidel lui "minus infinit",
Plină de praf, o amintire,
Dar nici o urmă de iubire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi de păsări

Ploi de pasăre-ţesător...
În căutare de hrană,
Împânzesc ţinuturile aride,
Devenind fascinaţia ochiului
Ţintuit în cârje, de amintiri.
Păsări disecând zarea,
În căutare de culoare şi curcubeu.
Şi în cenuşa arzândă,
O pasăre de metal – eu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dragostei

Puterea dragostei...
Învaţă să taci! Să asculţi vocea sufletului
Ce izvorăşte din puterea dragostei.
Prietenia este unică,
Este legătura umanului cu divinul,
Este focul ce nu arde
Şi apa ce nu te afundă.
Ascultă!
Nu ai nevoie de cuvinte...
A. D. N.-ul unneşte particălele de sânge
Într-o împletitură de tăceri
Pe care nici ura nu o poate învinge.
Ascultă! Atinge!
Oricât ai fii de departe,
Glasul prieteniei se aude în noapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Liane de ploi
Cad peste noi
Gustul nucii amar...
Copacii în rugi,
(Aminte-ţi aduci?!)
Se-apleacă şi cad iar şi air.

Frunze chihlimbării,
Glas de ploi, de copii,
Ce divină orchestră
Ram în geam bat... Şi dor!
Nu mai pot să adorm.
Ah, ce noapte funestă!

Rubiniu must... Şi cast,
Un sărut pe obraz...
Simfonie eternă
Transcendent, ne iertăm
Şi-n uitare plecam
Un drapel cobornd iar în bernă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce?!

Ce ploi?! Ce lacrimi?! Ce dureri?!
În evantai de liliac şi cânt de floare de cais,
În dans de lebede pe lac,
În nopţi de sticlă?! Sau în vis?

Ce vânt de nebunesc poem?
Pe portativ de albe stele;
Pluteşte ca un nufăr blând
Dumnezeiască mângâiere...

Dar ploi în sânge gri ţâşnesc
Şi sufletu-i rănit de fulger...
Pe pat gătit cu flori sânger,
Cu lutul, iată, se-nfrăţesc.

Şi fiinţa mea-i de-acum un tunet...
Ce ploi?! Ce lacrimi?! M-am născut,
Transcendental să urc spre mâine,
Să fiu condei de fapte bune
Şi să fiu pită de cuvânt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mi-i fragilă

Iubirea mea-i frumoasă, dar fragilă, deschisă ca un zâmbet de copil...
De multe ori îmi pare inutilă în jocul vieţii noastre, inutil.
Privind-o, ţi se pare că-i un munte. Dar un izvor îl poate sfărâma.
Mi-e barba albă, tâmplele cărunte. Din suflet, Doamne, n-o pot alunga!
Fiorii-i mă pătrund precum izvorul... Atât de reci, sub sărutări de stânci!
Şi către cer – un clopot, urcă dorul şi-i penetrează rănile adânci.
Doar un surâs din Soarele-apune, se-ntoarce-n adieri în gândul meu.
Iubirea mea-i atâta de fragilă! Am s-o hrănesc cu dragoste mereu...
Ţi-s buzele cu gust de cianură şi doar cu un sărut m-ai otrăvit.
Mi-ai dat un vis şi-o palmă de cultură şi în cuvinte mi-ai înmugurit.
Un gest având urmări adiacente, m-a transformat degrabă-n bisectoare
Şi sunt "X" rezultate concludente. Doar unul spune că iubirea doare.
E prea târziu, sau poate-i prea devreme... Iubirea nu se poate împărţi,
Căci e impară şi e prea fragilă. Şi ce uşor ne poate părăsi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din noi

Se scutură norii de plumb şi de jar,
Sclipeşte în noapte al verii pojar,
Îmi bate-n fereastră cu stele de foc...
Pământul şi ceru-n al facerii jo,

Asudă şi geme, se tânguie, ţipă...
Se-apleacă în vuiet copacii-aripă,
Scriu vise cu frunze, cuvinte cu har,
Cu pace-mpresoară al clipei altar.

Sub gene de umbre, în noaptea de piatră,
O lume comună-n tăceri se arată.
Şi geme oraşul sub vara cu ploi.
Un tunet răzbate tăcerea din noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai uşor a ierta decât a uita un act de nedreptate. Căci dacă prima se poate petrece după un timp, uitarea nu poate vindeca un suflet rănit.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre obiceiuri...

Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfăţişare de oameni.
Biciuieşte cu fulgere pământul...
Cu foc şi apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înţelege
Şi nici deosebi
Vântul de şoapte,
Tăcerea de vuiet
Şi noaptea de zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna – poem diamant

Toamna –
Mustul rubiniu,
O gutuie-mparfumată,
Cer întunecat şi ploi...
Plâng copaci de frunze goi.
Şi nu mai ştiu,
În tabloul ruginiu,
Suntem noi?!
Noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Şi întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură şi râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca nişte eroi înveşmântaţi
Cu zale de aur şi de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Şi călimara e goală.
Doar gândurile foşnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... şi frunze... şi ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâns

E plâns de vânt, de ploi, de flori, de stele,
E plâns de fluturi în grădina mea,
Un clopot de lumină, păsărele,
Un curcubeu pe cerul de bezea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile fricii

Frica are patru anotimpuri....
Primăvara, când se instalează în suflet,
Când încolţeşte în gânduri şi-n plâns,
Vara, ca un surâs al tăcerilor,
Ca o fântână a ne-cunoaşterii,
Toamna - germinând lacrimi de frunze şi ploi,
Apoi iarna durerii ascunsă în noi.
Nu, nu este drumul spre libertate.
Este doar durere şi noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistei Rodica Nicoleta Ion

De este vară cu Rodica Ttot,
Să spun ceva de rău, precis nu pot,
Iar aliate în acelasi job
Pe mine, sigur, mă vor face... zob!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

C-ar fi aşa nu mă-ndoiesc
Şi nu pun bază pe cuvinte.
Necazuri nu-ţi pricinuiesc...
Te-ai face iar băiat cuminte.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Non fericire – Nimic nu poate vindeca sufletul de indiferenţa celor din jur. Poate doar ignorarea propriilor simţiri.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte vulgare... aşteptăm ploi

cuvinte vulgare cuvinte murdare
aruncate în stradă de zeci de mitocani
cu devle de bostan
cuvinte scârboase călcate-n picioare
de mulţi trecători
la trei crâşme în gară
te deservesc cu gripă aviară
o treucă de cuvinte invalide
farfuria nu-i la modă
şobolanii mişună peste tot
în amiaza mare
cuvintele sfârtecă
caută rime fac poezii
vin profesorii măturătorii
criticii curăţă strada şi se umple lada
asta-i tot şi lada – la gunoişte
dar gunoiştea creşte se înmulţeşte
pe glob e glod
sunt beat de cuvinte urâte
turmentate şi afumate
mizerie-n jur
intelectul e împroşcat de noroi
aşteptăm ploi
mediul e în pericol
dacă nu vor fi ploi
spiritul va fi mereu în noroi.

poezie de Mihai Cucereavii (20 februarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!