Rondel andin

Condorul trece piscuri, văi,
Sub aripi Anzii îi cuprinde
Ascuns de a soarelui văpăi
În văl de nori care se-ntinde.

Tăcut, el să coboare tinde
Să ducă hrană la ai săi,
Condorul trece piscuri, văi,
Sub aripi Anzii îi cuprinde.

E mai puternic între găi
Şi nimeni nu îl poate prinde,
Că sunt ascunse a lui căi
Şi nici andinii nu-l pot vinde.

Condorul trece piscuri, văi.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Fericit condorul
pentru care piscurile munţilor
nu sunt niciodată prea înalte

Condorul
invidiat de toate vieţuitoarele pământului
şi care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici

Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător

De vânătorul
care nu poate ajunge la el

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN SOARE-N ASFINŢIT SE JOACĂ-N PISCURI, CU VĂPĂI-
Un soare-n asfinţit se joacă-n piscuri, cu văpăi,
Iar umbrele-nserăii se coboară negre-n văi,
Eu mă scufind în taina viselor că pot spera
Să descâlcesc din mreajă ale vieţii mele căi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea condorul

Mini-fabulă

Se stinge chiar condorul de foame, câteodată,
Vegheat pe culmi semeţe de-a soarelui lumină,
Dar nu s-a pomenit în lume, niciodată,
Ca el să îşi dispute porumbul... cu-o găină!

Morala

Asemeni, printre oameni sunt genii, aripaţi,
În turnul lor de fildeş, oblăduiţi de zei,
Ce-mping prin veacuri lumea – titanii nepătaţi
De bârfe, de sudalme sau vrajbe de pigmei!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia-i sulegetă, floare de crin; orizontul poemului cuprinde imensităţi, condorul plutind.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea condorului

Atât de falnic condorul îşi unduieşte zborul pe creste
Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate,
Uitând ca acasă înseamnă acolo unde perechea lui este
Iar frumuseţea din alte zări înseamnă pericol de moarte.

Scrutând zarea albastră mai trece uşor peste un munte
Şi-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l.
Avântul în jos e o joacă peste crestele atâta de ciunte
Dar nu toate, mai rămase doar una pe pieptul lui falnic tăindu-l.

Din rana-n durere cădeau stropi de sânge în ploaie
Condorul zbura în neştire viaţa lui ducând-o-nspre moarte,
In cuib perechea lui priveşte cum o pană aiurea se-ndoaie
E semn că ceva se întâmplă cu condorul ei plecat prea departe.

Cu ochii spre cer ea-ndurare pentru condor domnului cere
Mai lasă-l în viaţă doamne să-şi vadă fiul la primul lui zbor,
Ia-mi mie viaţa şi las-o pe-a lui, să aibă atâta putere
Câtă mai este nevoie pentru a-şi conduce fiul prin viaţă uşor.

Dar domnul din ceruri alese deja a cui viaţă necesara va fi
Şi rupse cerul în doua cu ultimul strigăt al condorului mort,
Ea smulse şi pana-ndoită ca semn şi-o puse la creştetul lui
Şi alte pene mai smulse îmbrăcând coşciugul condorului tot.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN SERI DE VARĂ, PESTE PISCURI SOARELE PRIVEA-NAPOI
În seri de vară, peste piscuri soarele privea-napoi
Uitându-se de sus să vadă, dacă-ntodeauna noi
Un suflet toţi suntem ş-un crez pe roditorul vechi pământ,
Să ne ferească demnitatea, de-a fi pusă la gunoi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui mare modest

Modest ca dânsul nu e altul,
Căci dintre piscuri el e-naltul
Vârf peste care nu mai trece
Nici, seara, discul lunii rece!

epigramă de Ion Potopin din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări andine (acrostih întors)

Condorii trec înalte piscuri
Oprindu-se mai sus pe steiuri,
Nu ştiu ce poartă ei în pliscuri,
Dar au diverse obiceiuri;
Oricum sunt păsări răpitoare,
Răpesc chiar cerbi şi căprioare,
Umbresc sub aripi selva verde,
Luaţi de zbor, umbra se pierde.

Luaţi de zbor, umbra se pierde,
Umbresc sub aripi selva verde,
Răpesc chiar cerbi şi căprioare
Oricum sunt păsări răpitoare,
Dar au diverse obiceiuri;
Nu ştiu ce poartă ei în pliscuri
Oprindu-se mai sus pe steiuri.
Condorii trec înalte piscuri.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂUŞUL PALMEI UNUI OM DE AR PUTEA CUPRINDE
Căuşul palmei unui Om de ar putea cuprinde
Oceanul planetar ce între tărmuri se întinde,
Atunci am crede că Omul însuşi este demiurg
Al binelui spre care omnirea-ntreagă tinde.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece coplăria

Când trece copilăria
trece şi trecutul.
Se stinge amintirea,
se pierde începutul.
Sufletul nu plânge,
un nou început se-arată.
Credinţa-n viitor învinge,
bătălia-i câştigată.
Un nou început, prezentul
e cea ce trăieşti acum.
Simţi că a sosit momentul
să-ţi construieşti singur nou drum.
Un drum ce te îndreaptă
spre marea biruinţă,
Spre viaţa luminată,
că-n suflet ai credinţă.
Cu gândire îndrăzneaţă
vei descoperi,
pasiunea pentru viaţă.
Mai spiritual vei fi.
Aşa simţi că trăieşti.
Te vindeci de trecut.
Noi piscuri cucereşti,
Te-îndrepţi spre azimut.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda minifustelor

Azi, pe stradă, m-am convins,
Nu poţi trece fără riscuri:
Moda "mini" a atins
Cele mai înalte piscuri.

epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.

Mă deschid încet, încet
Raţiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.

Aripi noi mi se deschid,
Înălţându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătuşat intr-un mare vid!

poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ev tăcut...

S-a împlinit neîmplinirea,
unui ev tăcut şi rece,
a biruit nebiruirea,
a tot ce prin lume trece...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui trecut, uitat de lume
ş-un prezent care apune
în viitor nesigur şi morbid...

Vom avea ce pune-n blid,
în evul acesta dur şi rece?
Vom avea, c-avem cuvinte,
să implorăm divinitatea,
să ne apere cetatea,
să n-aducă libertatea,
că pe aicea nu se trece,
în acest ev, tăcut, fierbinte!...

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe văile cerului

Noaptea alunecă pe văile cerului,
să se spele în apele stelelor,
izvoarele o aşteaptă la răscruci,
vor să aducă munţii pe umeri.

Lumina se loveşte de piscuri,
zăpezile o absorb dar nu se topesc,
ieri am cuprins pe retină întregul
totul se prinde într-o horă
jucată după cântecul păsărilor,
nu mă recunosc şi îmi caut drumul
de trecere prin umbre
pe care le destram.

Când o să ajung la templu
soarele va răsări
şi oamenii vor prinde aripi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Re)culese

din hău eres, din naşteri a cuprinde
fiindu-n moarte-n haosuri lucire
poem pe sânge-mi scrii, de învecire
şi duhului la preţ a da merinde.

în ţărmul trist îţi şti-voi fericire
şi flacără ce-n piscuri se aprinde
dar stih de carne, flămânzind, mă vinde
şi ospătez o pită-n plumb ca mire.

mireasă,-n buze ai o sărutare
ori a vorbi te-ndeamnă Dumnezeu
mesean la tine-n vise sunt şi-s eu
şi ai eternitate-n buzunare.

culeg pe trupul tău de patimi grâne,
din oameni nunta noastră-n lut rămâne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polonic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora sufletului

apasă gânduri pe umeri
atârnă veghea pe gene
în labirintul gândului nespus
picură ceară din neguri uitate
susură amintiri din amintirile moarte
eu scriu pe coji roase de arţar cuvinte
le aşez tăcute pe aripi rupte între coperţile timpului
ochii aprind stele
căutând pietre pe fundul mărilor
ei, un demiurg, tăcut...
un fir de iarbă
a rămas agăţat într-un zbor
ţipăt ascuns într-un crin
se aprind aripi de humă
urcând către piscuri străine
cu făclii de amurg în privire
nisipul s-a revărsat din clepsidră
în mână a rămas fir de lut astupând sângele pierdut
pulsează timpul în artere
ceasornicul a stat
catargul agătat de nori printre stele
ancora s-a rostogolit în nisip
urlă zadarnic steagul căzut
eu scriu un vers pe matca timpului pierdut
mă ridic pe vârfuri de gânduri
netezind tăcerea din adâncuri
orologiul a încremenit
plouă cu flori în abisul privirii
cuvântul meu, un strigăt în apus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Munţi cu frunţile-n azur,
Om în vârf priveşte-n jur
Natura cea divin creeată,
Tainică şi-ndepărtată.

Bântuie vânturi pe drumuri
La popas se-nalţă fumuri.
Alb pe piscuri din troiene
Neaua cade pe sprâncene,
Cer senin mijeşti prin gene,

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt abisuri pe care iubirea nu le poate trece, cu toate că are aripi tari.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citcau

Ca si floarea din Ardeal
Frumos sat este Citcaul
De pe-al Somesului mal
Cind iti duci spre sine eul

Si cu flori in primavara
Iata azi cum ne cuprinde
Pe alocuri sa ne sara
Si in farmecu-i ne prinde

Prin gradini aici si-n curti
Magnoliile-nfloresc
In ele ca sa te uiti
Cit de scump satu-mpinzesc

Flori aprinse colorate
Iti imbraca aici privirea
Parca-n aur sunt brodate
Sa-ti amplifice amintirea

Ca o floare din Ardeal
Tot Citcaul iti suride
De-l strabati si urci pe deal
In mireasma-i te cuprinde

Pe aici soseaua trece
Pina insore Baia Mare
Iar Citcaul te petrece
Azi iata in sarbatoare
03-05-2021 Citcau

poezie de Balan Ioan ---- Ioan Daniel --
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste amară

m-am întors înnapoi, m-am întors, încă viu
din infernul -şuvoi aşternut în sicriu

ziua albă cu rece loveşte în zări
şi se trece se trece pe cărări pe cărări

parcă nu se mai stinge nici o stea în amiezi
şi nici nu te mai ninge şi nici nu e ce crezi

parcă nu mai aprinde nici un soare fundal
şi nici nu mai cuprinde umbra lunii pe deal

numai codrul se zbate undeva în zenit
intuind că mai poate frăsui liniştit

o poveste amară cu final neştiut
nici de ultima oară nici de primul sărut...

poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!