Munții
Munți cu frunțile-n azur,
Om în vârf privește-n jur
Natura cea divin creeată,
Tainică și-ndepărtată.
Bântuie vânturi pe drumuri
La popas se-nalță fumuri.
Alb pe piscuri din troiene
Neaua cade pe sprâncene,
Cer senin mijești prin gene,
acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre munți, poezii despre vânt, poezii despre sprâncene sau poezii despre natură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.