Pe văile cerului
Noaptea alunecă pe văile cerului,
să se spele în apele stelelor,
izvoarele o așteaptă la răscruci,
vor să aducă munții pe umeri.
Lumina se lovește de piscuri,
zăpezile o absorb dar nu se topesc,
ieri am cuprins pe retină întregul
totul se prinde într-o horă
jucată după cântecul păsărilor,
nu mă recunosc și îmi caut drumul
de trecere prin umbre
pe care le destram.
Când o să ajung la templu
soarele va răsări
și oamenii vor prinde aripi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.