Ascund ninsori

Ascund ninsori
să nu mă viscolească,
pe ţărm
aştept corăbii
ce nu vin,
în asfinţituri
ard noian de vise
şi îmi mai torn
o cană de pelin.

Cerşesc lumină,
bat la porţi închise,
îngăim cuvinte,
cioburi de candori,
adulmec clipe lungi,
scadenţa vine
din lumi rotite-n zori
de ursitori.

Livezile îmi înfloresc
pe umăr,
se clatină uitarea-n
ochiul gol,
mă cern
în somn
şiraguri de miresme,
surâd amar
şi plec
cu pas domol.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mâine

de mâine
n-oi mai înrăma ninsori

le-oi despuia
de alb cu miezul jilav
în sălcii sidefii
le-oi alunga
şi-n aripi de cocor
cu trupul firav

le-oi scrie-n vifore
şi-n căni cu vin
şi în colinde
lerui-ler
nuntite

le-oi presăra
pe umăr de cais
şi-n florile
în fruct neumilite

dar dacă mâine
nu mai ning domol
spuneţi-mi
ce să pun
pe locul gol

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul vieţii

Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulţimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
paşi ratăciţi de timp
pe ţărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz şi întunecat
iubirile
se nasc şi mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieţii
plin de zăpadă şi muguri.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii orfani

Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau şi plângând, cerşesc la colţ de stradă,
Un trecător s-arunce-un colţ de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranţe! Strânşi ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinţi cu prunci,
De sărăcie nu le e ruşine,
Îşi poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ştergându-şi urma de tristeţe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălţa şi-i iarnă
Şi n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolţeşte primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiţi de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,
Ci se ascund în lumea de poveste
Când îngeri vin lumină să le dea
Şi le arată căile celeste
Spre lumi de vise şi de catifea.
Ei au avere-n suflet şi în gânduri,
Noi îi împodobim cu-aceste rânduri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măşti de lut
Impermeabile la ploi şi vânt.
Şi-n faţă vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va creşte-n cimitir.
Când cireşii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Şi vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Şi vezi şi frunze închistate,
Cireşe amare şi stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?
În care cazi de nu porţi mască,
În care alţi te ataca,
Cu zâmbet de-o inocenţă amară
Cu raze de ploaie în plină vară.
In care TU ca un bun OM,
Sădeşti din ură, flori si-un POM!

poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul clipei netrăite

Între două porţi închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.

Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.

Lanţurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înşelătoare
Şi de magice, ispite,

Care ştiu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o plajă

împletesc cununi de gânduri
pe plaja goală
de lume, de viaţă, de toate
doar valurile ţipă uneori
când nu dorm, adun norii în palmă
curgeau bezmetici, aiurea
nu privesc, plec
plec, să ascund durerea, în cer
plec ca să mor
acolo sus, dincolo de zări
departe de voi
unde plâng în zare cocorii
pe ţărm, corbi negrii, neliniştiţi, se adună
plec, las în urmă cuvinte
legate cu fir de iarbă, verde-crud
să nu plece
alunec apoi în visare, în marea uitare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna marilor surprize

magia din Decembrie iar mă surprinde
peste sufletul meu cern ninsori de argint
sărbătorile vin cu alai de colinde
steaua vesteşte naşterea pruncului sfânt.

Moş Crăciun aduce daruri şi surprize
linişte în suflet dorita sănătate
brazi împodobiţi scot lumina din prize
mesele întinse sunt pline de bucate.

petreceri în familie cu toţi cei dragi
colindătorii poartă veselia pe umeri
ninsori de poveste acoperă fagi
clipe de miracol tu Floare enumeri.

lună de spectacol mă seduci mă atragi
mă porţi în lumea de vis printre magi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si iar amintiri

cui îi mai trebuie amintiri
şi vise şi gânduri
şi iar amintiri
să şi le ia singur
mie să-mi lase silabele sau
dacă i se pare că e prea mult
vocalele a e i o u ă î
o să mă târguiesc şi pentru
câteva consoane
să zicem s m n t r
să scriu somn
şi
uitare

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador dimineaţa

Ce mult eu ador dimineaţa,
Când roua îmi mângâie faţa
Cu raze de clipe senine,
Venite uşor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineaţa,
Prin raze ghicească-mi ea faţa,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.

Ah, cum aştept dimineaţa,
Cu raze să-mi mângâie viaţa!
Arome de vise divine
Aşterne-mi-va clipa ce vine!

Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..

Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte dulci,cuvinte flori (soţiei de 8 Martie)

De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îţi dăruiesc,
semn că încă te iubesc.

Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
şi în astă primăvară.

Iar din suflet îţi doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.

Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel şi astăzi te iubesc.

De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
le voi rosti de mii de ori.
Te-îmbrăţişez şi te iubesc
cu mult mai mult ca-n tinereţe.
Azi sincer îţi mărturisesc
Iubirea n-are bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin de iarna

Împăcare
Spre tine vin, în palme cresc frunze de măslin.

Prevestire
Nu-nchide ochiul, iarna oricum va fi să vină.

Sunt
Sunt pradă clipei tandre şi rod mustind miresme.

Iluzie
Corăbii duc povara cărărilor pierdute.

Nostalgie
Se-ntorc din raiuri albe răzleţe amintiri.

Somn
Adormi la umbra vremii, desferecat de taine.

Pândă
La margine de drum, aşteaptă-n van ciclopul.

Rugă
Mă iartă, Doamne, patimi se exilează-n vorbe.

Plecare
Zvârliţi umbrar oglinzii, sunt gata să înviu.

Încotro?
Ard torţe la răspântii de dincolo de pod.

Sfârşit
M-am înnoptat, tăcerea respiră lângă mine.

Basm
Din vremuri adormite, vin cerbi cu stea în frunte.

Dorinţă
Visez la miezul dulce al versului de-o vară.

Zbor
S-a înserat, spre iarnă trec paseri de topaz.

Olfactivă
Miroase – a mirişti calde şi a cuvânt blajin.

Amânare
Verlaine, în noaptea asta, iubite, n-om citi.

Alinare
Nu plânge, mâine poate voi scrie printre îngeri.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clătinarea

cum se clatină cum se clatină
cum
se clatină un cap mai jos de oltean
într-o slatină
cum
se clatină se
clatină toată ţara lui olt (?!)
clatină în garsoniera din sla
tina o pro
fesoară o poetă pe care o ştiu fir
firie de
şi e olteancă şi mă
enervează prin clă
tinare perpetuă
cum
iară se clatină
clatină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

scânteiază petale de floare
prin aburi de toamnă
desişuri, o creangă căzută
ea plânge, tăcută

fluier tainic răsună
o oră fluidă
pe câmp de baladă
se scurge printre gânduri zălude

se frânge o frunză
în ape de munte
un cântec sună pe clape
în modulări regulate

o coapsă s-a deschis
suavă în noapte
suspin prelung
între clipe visate

ce lungă e aşteptarea
şi scurtă visarea
se scurge soare în amurg
cuvinte trec, cuvinte curg

o nimfă a pădurii
rătăcită în crâng
atinge sfioasă un gând
printre gene, alene

fiorii ţipă în noapte
în nestemate şoapte
vise lungi, neîmplinite
în braţe ce se ating, se strâng

amarnic dor, tânguitor
rătăcit între clipe
clipe nebune, rebele
ce să mai fac astăzi cu ele

mi-e dor să vin
la sânul tău divin
să sorb licoarea unui vis nescris
să beau ambrozie în paradis

ce pură e iubirea unei fete
candoarea unei glezne dezgolite
îmi sfâşie retina
a cui oare este astăzi vina

lumină între stele
te scalzi în roua dimineţii
surâzi şi cânţi
a tainică chemare

un cânt despre o femeie
îndrăgostită din cetate
iubirea e destinul
iar lacrima iubirii, chinul

este târziu şi plouă
e ora lungă
aştept în noapte o femeie
regina mea, în nemurire

trec clipe, trec ore, în goană
număr anii, curg
eu zac în colb
aştept-aştept şi uneori mai plec

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt clipe în viaţă ce dor ca şi o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul uşor ţi se destramă
Şi cauţi zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îţi copleşesc fiinţa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....

Când încercările. s prea grele
Şi nu ştii când se vor sfârşi
Mai este doar puţină vreme
Şi Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viaţa. i mult prea crudă
Şi te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veşnicia ta.......

Sunt clipe în viaţă când guşti dezamăgirea
Şi vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poţi găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheaţă în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Şi eşti cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, Acasă
Lângă Iisus te vei odihni...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

am lăsat privirea în urmă
să văd cum zboară
pescăruşii peste zare
întregul mă întreba mereu şi pe la spate
omule, unde este cealălaltă jumătate
mâine va veni aici
eu nu voi fi atunci decât o pană în vânt
lumânarea ardea în depresii majore
eu rătăceam năuc printre gânduri
seara, mă închideam între ziduri
să astup gândirea letală
uneori dădeam creaţia perfectă
din oase zdrobite de soartă...
am ascuns în ochi o mare
cobor pe val şi mă scufund în zare
mă regăsesc în zori în adâncimi abisale
plângeau pe ţărm cuvintele nescrise
prin munţi visam la aripi să zbor
căutam ploaia să mistuie focul ce ţipă
mai daţi-mi o cană şi un strop de pelin
pe aici mi-e dat ca să zbor şi să mor la porţile sorţii
nu vreau cenuşă şi nici vin
mai puneţi în pahare un strop
din viaţa asta tristă şi fără de noroc
să plec, să plec pe altă rută
căutam în mine soluţii incerte
să fur o viaţă din lacrima morţii
plecam din vise încă o dată
mă întorceam între orbite
şi mă scăldam în valurile de cuvinte rătăcite
fugeam de braţul sorţii
şi bat nebun în poarta morţii
să scriu, să scriu despre suava existenţă
a unui poet ce a trăit în lumea inocenţei
păşesc stingher să nu strivesc lumina
tot căutând un munte după mare
întrebările au rămas, sunt multe
mai am doar o întrebare
cine a ascuns răspunsurile în mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miresme

Aştept să pui miresme în clipa care vine,
Să parfumezi răvasul, pe care mi-l trimiţi
Iertare ta mi-e vină, de toate's vinovată,
Dar într-un colţ de suflet să nu uiţi să mă ei.

Înmugurind speranţe aştept iar primăvara,
Să creasca firul ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra de viaţă să lumineze calea,
Când o să-nceapă valsul florilor de tei.

Nopţile cernite, vor fi date uitării,
Canon de pocăiţă pe rănd toate primesc
Vor face armistiţiu călcănd stativul vremii,
Căci ramura e verde şi verde-n mine cresc.

Tu prinde-mă de mână şi lasă gura lumii
Şi căinii care latră, cănd caravane trec,
O primavară vine cu alai, ca la o nuntă
Eu tot mai cred în vise şi încă mai visez...

poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul devorator

Suflete, au înflorit brânduşele-n fereastră,
lângă trupul diform al anotimpului.
Aripi de înger se leagănă-n unduire
lângă mantinela visului.
Viaţa se-aseamănă uneori, cu un fel
liniştit de a visa.
Întinde mâna spre ochiul devorator
şi uită plânsul acestei lumi.
Nu mai privi dimineaţa ca pe un paianjen
ce iscodeşte singur în zăpada păcatului.
Irepetabil, aprile se risipeşte-n noi
cu iz de pelin şi cuvinte albind
o dragoste ce s-a vrut unică...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau linişte

bat clopote de-aramă

mă plimb între lumi

simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului

aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând

mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveştile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuţi

parcă sunt eu sau nu

sub cioburi de vise
percep un vuiet de roşu aprins
răsărind

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!