Ninge cu versuri îngheţate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nici America nu-i raiul, nici Rusia nu-i iadul, opţiunea mea rămâne România!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România (nu) face feţe-feţe

România nu-i pubelă
domnilor e leagăn sfânt
poezia mea-i rebelă
nu încape în cuvânt

Domnilor e leagăn sfânt
pentr-un noian de astre
zău şi ele parcă sunt
nişte doine de-ale noastre

Pentr-un noian de astre
poezia mea-i rebelă
un mormânt cu zări albastre
România nu-i pubelă

Domnilor e leagân sfânt
cerul nostru pe pământ

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGURĂTATEA CEA MULT TĂMĂDUITOARE

Iar te plângi de suflet, de singurătate şi de ziua de azi? Au tu nu vezi că eşti înconjurat de daruri? Nici nu deschizi bine ochii, o suflete al meu certăreţ, că îţi şi dai drumul la văicăreli?!
Că una nu-i bună, că alta-i rău tocmită, că soarele de ce-i rotund, şi nu pătrat, că femeia de ce nu-i bărbat, iar bărbatul de ce nu-i rachetă intercontinentală?
Iarba de ce nu-i albastră şi cerul de ce nu-i bun de păscut sau măcar de cosit: s-avem şi noi o claie-două de stele, la iarnă?
De ce îndrăgostiţii se ţin de mână, iar munţii de ce stau cu prăpăstiile căscate la cer? Păsările de ce zboară, iar vermii de ce se târăsc precum oamenii de la o zi la alta?
Femeia de ce nu te iubeşte, indiferent de anotimp, loc şi peisaj, iar tu de ce în fiecare clipă îi întorci spatele iubirii?
O, Doamne, de ce nu îngenunchez pentru a-mi ridica inima la cer, ci pentru a mai subtiliza câteva grame de lapte praf de la capra vecinului?
De ce fug de necazurile aproapelui meu ca de dracu? De ce nu pun în mâna întinsă a cerşetorului dragostea, ci scuipatul indiferenţei?
Doamne, au până când voi fi crucea aproapelui meu, şi nu gura salvatoare de oxigen?
Doamne, de ce caut umbra cea confortabilă ş nu slava muncii, cea spre fiinţă?

Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiţiei umane)

Viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte
visul Doamne creşte ca o stâncă
o veşnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă

Visul creşte Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veşnicie până departe
până acolo Doamne până când
viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte

Chiar dacă visul creşte ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Melancoliei

Eminescu file din poveste
poezie atârnând de stele
înapoi sau înainte este
un album de răni rebele

Poezie atârnând de stele
trece-mi viaţa pe curat
zilele cu poezii sunt grele
lung e cerul dar bogat

Trecând moartea pe curat
înapoi sau înainte este
Eminescu rege-adevărat
Eminescu file din poveste

Poezie atârnând de stele
cu tăceri Doamne rebele

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu săracul!

Alo Anna Frank Aici România Cine-i acolo
Iar ne bruiază extratereştri
O fi sau n-o fi secu
Aceasta-i întrebarea
Păi vă lăudaţi c-o scoateţi la capăt singuri
Aşa-i aşa-i
Soarta noastră-i singurătatea
Vezi Mioriţa şi celebrele doine
Or fi celebre pentru voi românii şi alte popoare migratoare
Care v-au sondat începuturile izvoarele şi aurul
Şi ăla înnegrit de supărare şi Dorul vostru (inter)national
Şi unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre-a cunoaşte
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte
Da tot Eminescu săracul
Sărac dar Român
Am zis
Şi cu asta am rămas

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (11 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu fără rest

Copii eram noi amândoi
Dumnezeu şi cu mine
să-mpartă lumea azi la doi
nici Lui nu-i convine

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (10 aprilie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recapitularea unei răni gingaşe

Adio-ţi spune iar copilăria
şi viitoru-ţi spune tot adio
aceasta-i Doamne România
o rană ce n-ai părăsi-o

Când viitoru-ţi spune iar adio
şi stau mormintele la rând
în ţara ta nu se mai face ziuă
şi-i noaptea-ntruna pe pământ

Iar stau mormintele la rând
aceasta-i Doamne oare România
gură de rai pe-o gură de mormânt
adio-ţi spune-n veci copilăria

Şi viitoru-ţi spune tot adio
cu tot cu moartea ce n-ai părăsi-o

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Nici roşu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,

Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,

Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,

Şi tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri şi ochi şi păsări
Se vor preface-n scrum.

poezie de Mihail Mataringa (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frecvenţă eminesciană

Şi noaptea şi zi de zi
m-apropii de Eminescu
învăţ arta de-a muri
domnilor cu tot firescul

M-apropii de Eminescu
m-apropii de poezie
restul e tăcere restul
nu-i fir-ar să fie

M-apropii de poezie
învăţ arta de-a muri
altfel viaţa e pustie
şi noaptea şi zi de zi

M-apropii de Eminescu
învingându-mi omenescul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, Mihai

Eminescu este ţara a cărei capitală este România.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (13 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de noapte

Cum nici Moldova nu-i a mea
Doamne fără moldoveni în ea

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină la sfârşit şi început de an

Binecuvântează Doamne România
binecuvântează Doamne Ţara
din cuvinte am aprins făclia
şi din suflet scăpăra-va para

Binecuvântează Doamne Ţara
de la mic la cel bâtrân
de la Botoşani la Dumbrăvioara
de la iarbă până hăt la fân

De la mic la cel Bătrăn
din cuvinte am aprins făclia
apa trece dacă pietrele rămân
binecuvântează Doamne România

Binecuvântează Doamne Ţara
şi pe dinăutru şi pe dinafara

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină la sfârşit şi început de an

Binecuvântează Doamne România
binecuvântează Doamne Ţara
din cuvinte am aprins făclia
şi din suflet scăpăra-va para

Binecuvântează Doamne Ţara
de la mic la cel bâtrân
de la Botoşani la Dumbrăvioara
de la iarbă până hăt la fân

De la mic la cel Bătrăn
din cuvinte am aprins făclia
apa trece dacă pietrele rămân
binecuvântează Doamne România

Binecuvântează Doamne Ţara
şi pe dinăutru şi pe dinafara

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.

Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.

Cum soarele îşi pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.

Cântecul şi poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a aşezat.

În "ţara" lui "de glorii",
În "ţara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu celălalt

Duc pistolul la tâmplă
şi simt vai că tâmpla nu-i
Doamne oare cum se-ntâmplă
foc în miezul gândului

Când eu simt că tâmpla nu-i
o fereastră spre Nirvana
lira-ndurerată-n cui
cu tăceri să-mi umfle rana

O ferastră spre Nirvana
Doamne oare (a)cum se-ntâmplă
tăcerea să-mi fie pana
însăşi lira-a mea tâmplă

Când eu simt că viaţa nu-i
nici cât umbra spinului

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 octombrie 1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

De urarea mea
Citeşte-mă
Nimeni nu va scăpa

La îndemnul meu
Cumpără-mă
Te vei împrumuta

De sugestia mea
Să-mi zici că-s hărăzit

De Parce, nici bunul
Dumnezeu nu te mai poate
ÎNTOARCE!

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Astaloş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună suntem Întâi Decembrie

Câmpia Libertăţii iarăşi înfloreşte
cad amintirile ca nişte fulgi
natura simte Doamne româneşte
din cer când stele parcă smulgi

Cad amintirile ca nişte fulgi
Unirea Naţiunea a făcut-o
şi toţi copacii înalţă iată rugi
să nu-i zică limbii tale muto

Unirea Naţiunea a făcut-o
natura simte Doamne româneşte
lumii întregi i-ai spune poate muto
însă Câmpia Libertăţii înfloreşte

Cad amintirile ca nişte fulgi
din carne cântece când smulgi

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale toamnei...

Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.

Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.

Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.

Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.

Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.

Nici dragostea nu-i romanţă,
Când se cântă la distanţă
Şi-i lipsită de roşeaţă.

poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!