Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiției umane)
Viața nu-i totuși pantă spre moarte
visul Doamne crește ca o stâncă
o veșnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă
Visul crește Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veșnicie până departe
până acolo Doamne până când
viața nu-i totuși pantă spre moarte
Chiar dacă visul crește ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.