Împreună suntem Întâi Decembrie

Câmpia Libertăţii iarăşi înfloreşte
cad amintirile ca nişte fulgi
natura simte Doamne româneşte
din cer când stele parcă smulgi

Cad amintirile ca nişte fulgi
Unirea Naţiunea a făcut-o
şi toţi copacii înalţă iată rugi
să nu-i zică limbii tale muto

Unirea Naţiunea a făcut-o
natura simte Doamne româneşte
lumii întregi i-ai spune poate muto
însă Câmpia Libertăţii înfloreşte

Cad amintirile ca nişte fulgi
din carne cântece când smulgi

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă-n doi

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuşi cu goarna
semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ţi sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăşi cu goarna
viscoleşte o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea, Naţiunea a făcut-o!

citat celebru din Mihail Kogălniceanu (9 februarie 1863)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen a plecat şi ea mai departe cât putea de repede şi deodată au întâmpinat-o o mulţime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin şi luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ şi cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen şi-a adus aminte ce mari şi meşteşugiţi fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau şi mai mari, şi mai fioroşi, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau nişte arici mari şi urâţi, alţii păreau nişte mănunchiuri de şerpi încolăciţi, care îşi întindeau capetele în toate părţile, iar alţii erau ca nişte ursuleţi bondoci şi zbârliţi; toţi erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea primăverii

O, iarnă, un oftat îmi smulgi,
Când iarăşi pernele îţi scuturi;
M-am săturat de-atâţia fulgi,
Prefer să văd un roi de fluturi!

epigramă de Iulian Bostan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi îndoiţi

Fulgi îndoiţi pentru străzi drepte
Fulgi rupţi din sân de doică
Fulgi cu trepte ce fug
în sugrumata scoică
de unde până când
de când până la degerare
stătea în frig cu paltonul scrobit
golit de ninsoare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile, învaţă româneşte

Învaţă să te joci româneşte
şi să te bucuri româneşte.
Învaţă să scrii româneşte
şi să citeşti româneşte.
Învaţă să munceşti româneşte
şi să mănânci româneşte.
Învaţă să creşti româneşte
şi să iubeşti româneşte.
Învaţă să zideşti româneşte
şi să trăieşti româneşte.
Învaţă să fii român,
pe destinul tău stăpân.

poezie de Dumitru Delcă (15 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarobscur de Dacia

Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară
au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga
fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l
izbâvească-ne cuvântul

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii fulgi

Iarna scutură zăpadă
Peste pomi, câmpii şi case.
Cad fulgi mari, cât porumbeii
Şi fulgi mici, cât ghioceii.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte propoziţii

Trebuie să ştii că nu-s multe de căutat pe lumea asta,
că nu-i nevoie să fii aşa lacom, la sfârşit tot ce vei fi adunat
sunt amintirile, ceţoase, intangibile amintiri,
asemănătoare unor vise imposibil de articulat.

Când încerci să le povesteşti, devin doar nişte propoziţii,
reziduuri rămase de la filtrul structurilor lingvistice.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte întrebări de copil

Când Unde Cum De ce nişte întrebări nişte destine
Dragă Kitty mai multe nu ştiu nici eu Deodată în toa
te încăperile lumii se face linişte O linişte care supu
rează Cicatrici pentru ziua de mâine Scriu torenţial
urmărit(ă) parcă de nişte ochi SS Indiscreţia urcă şi
coboară Un du-te-vino de neplăceri şi tristeţi Dragă
Kitty peste o sută de ani n-are niciun rost să-ţi mai
fie milă

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (28 iunie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu versuri îngheţate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori se deschid în viaţa popoarelor nişte răspântii neliniştitoare. Apar undeva, în zarea viitorului lor, nişte primejdii care iau astfel de proporţii încât aştern umbre de incertitudine peste ele. În astfel de momente naţiunea întreagă, dacă nu este bine condusă, dacă este orfană de o pătură politică competentă, prevăzătoare şi decisă, îşi pierde vlaga şi hotărârea de a rezista. Intră în panică. Se simte copleşită de perspectiva neagră a greutăţilor ce se vor arunca peste ea. Urmează apoi resemnarea, ca o alternativă a neputinţei, care ucide voinţa colectivă şi sugrumă curajul. Naţiunea întreagă, în astfel de momente, obosită, dezamăgită şi înfricoşată, se aşează pe marginea drumului istoriei sale şi aşteaptă resemnată desfăşurarea evenimentelor pe care nu le mai poate domina. Devine pasivă şi indiferentă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zici, Doamne?

Vorbesc cu tine, Doamne,
de ce nu-mi răspunzi?
Văd lumea în fulgi de gheaţă
şi stele căzând,
sufletul umblă singur,
nu-şi mai poartă corpul.
Ai trimis tu moartea,
să facă dreptate?
Nu cumva să greşeşti...
ce ai de zis, Doamne?

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Coşbuc...

Când Coşbuc scăpat de grija pământeştilor necazuri
Coborî modest şi mândru spre divinul purgator,
Dante-i ţine-n româneşte un discurs laudator;
Lui Coşbuc, mirat că Dante îi vorbea în româneşte,
Florentinul îi răspunde c-un surâs de madrigal:
"Din traducerea pe care mi-ai făcut-o magistral."

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile

vezi amintirile tale de-acum
cum se nasc
din amintirile tale de-altcând -
ochii îţi bagă
degete-n creier
(?!) -
fă un efort şi citeşte corespondenţa
cu tine pe care
nu ai deschis-o nicicând
cu tine pe care
nu te-ai ştiut niciodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ de carne

Eram fericit... când
Mi-ai închinat tălpile tale,
Şi mi-ai spus:
"Fă-ţi al tău pământ din ele,
Din pielea mea fertilă,
I-ai unge cambrarea
Şi i-ai cânta,
Răsuflarea nopţii din dânsul
Te va elibera";

Scânteia irisului tău
Va fi lacrima lumii
Vălurind mută, selenară
În faţa unor ţărmuri
Ce-ntrupează parcă
Nişte gigantice mâini de ceară.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind abreviat

Lerui-ler ce dulce vis
astă-noapte s-a deschis
lerui-ler cireşi în floare
ninge Doamne şi mă doare

Lerui-ler dar în genunchi
strâng ninsorile mănunchi
lerui-ler fetele mele
dau în lume vai cu stele

Lerui-ler flăcăii mei
luptă zău ca nişte zmei
lumea tace şi-i admiră
tac şi eu însă la liră

Tac şi scriu lerui-ler
când de of şi când de cer

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea a fost, pentru români, ocazia de-a arăta lumii întregi cât sunt de singuri!

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (23 ianuarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscol

Gheţari topiţi, oceanele fărâmă în nori de fulgi,
Lăsându-i moi să pice, să îngheţe în alţi gheţari,
Dar hulă se răzbună, cum suflet vrei să smulgi,
Când poartă blândul, moale în ţepi, de rocă, tari.

Alergă tot, nebun, ce-i numai alb fâşii,
Tot ce era o apă, ce-a uitat gravitaţie
Şi-o duce vâjâind, nebună, fără a şti
Unde s-ajungă mal, troian de-o aberaţie.

Zici că natura nu-i din păsări, pomi, din ciute,
Să fie atât de crudă, să-şi urle răsuflare
Până a frânge trupuri, din viforul ce-ascute
Tăişuri, brăzdând câmpuri, s-acopere cărare.

Alergă praf de gheaţă, ca de călău secure,
Să înfigă în carne vie pumnal de harakiri,
Răbdat pân' la prăsele, răcind şi oase dure...
E iarna ce-şi vrea alb... cristalele ei, mirii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de ceară

Amprentele
lucrurilor
şfichiuiesc
lumina

Doamne
cu
ce
viteză

Circulă
amintirile

Că-n
oglindă-i
mereu
noapte

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!