Eu celălalt
Duc pistolul la tâmplă
și simt vai că tâmpla nu-i
Doamne oare cum se-ntâmplă
foc în miezul gândului
Când eu simt că tâmpla nu-i
o fereastră spre Nirvana
lira-ndurerată-n cui
cu tăceri să-mi umfle rana
O ferastră spre Nirvana
Doamne oare (a)cum se-ntâmplă
tăcerea să-mi fie pana
însăși lira-a mea tâmplă
Când eu simt că viața nu-i
nici cât umbra spinului
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 octombrie 1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Căzătoarea
Ce se-ntâmplă?
Ce se-ntâmplă?
Mi-a crescut o frunză--n tâmplă
și-o strivesc ușor de masă
de obiectele din casă...
Ce se-ntâmplă?
Ce se-ntâmplă
cu copacul meu din tâmplă?
E uscat și înverzește
vinul în tulpină-i crește
Ce-ntâmplare!
Ce se-ntâmplă
oare mă întreb eu oare
de-am căzut în căzătoare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc concentrat
Ce să fac, iubito, cu tine?!
Să te iubesc? Atât? E bine?
Și totuși, oare, ce se-ntâmplă
Că mor ducând un trandafir la tâmplă?!
epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiției umane)
Viața nu-i totuși pantă spre moarte
visul Doamne crește ca o stâncă
o veșnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă
Visul crește Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veșnicie până departe
până acolo Doamne până când
viața nu-i totuși pantă spre moarte
Chiar dacă visul crește ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sisif pe orizontală
Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut
Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpații-n brațe și pe scut
când merg spre fericire vai pe jos
Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc și fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară
Îmi place neamu-n care m-am născut
și dacă e nevoie o iau de la-nceput
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rafinat+
Și simt pintenul durerii
Doamne unde să alerg
tresar din somn și merii
căci viața lor e-un cerc
Doamne unde tot alerg
ținta mea nu-i startul
de-i căprioară de-i cerb
totuși cine sare gardul
Ținta mea nu-i startul
tresar în somn și merii
iarna-și aruncă fardul
și simt pintenul durerii
Doamne unde să alerg
pe-al vieții iată aisberg
Și simt pintenul durerii
Doamne unde să alerg
tresar din somn și merii
căci viața lor e-un cerc
Doamne unde tot alerg
ținta mea nu-i startul
de-i căprioară de-i cerb
totuși cine sare gardul
Ținta mea nu-i startul
tresar în somn și merii
iarna-și aruncă fardul
și simt pintenul durerii
Doamne unde să alerg
pe-al vieții iată aisberg
Costel Zăgan, CEZEISME II
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 august 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Somnul meu de ape
Împotrivit cu somnul în subțiori de crin,
Mă-ntunecă de-o vreme galopul prin oglindă;
Visez mărunt pe pleoape ninsoarea și mă-nchin,
În clocot alb de suflet, orbirea să-mi cuprindă.
Zvâcnesc în mine-nghețul albastru și duios
La ceas târziu de sete, cu tâmpla peste tâmplă,
Și-n cel din urmă cântec ce-mi vine pân la os,
Mă răsucesc din lutul ce palid mi se-ntâmplă.
Nu-i moarte să mă piardă prin zboru-i de pământ,
Nici aripă să doară, când frigul mi se stinge;
Atât de plin mă strigă cuvântul din cuvânt,
Și-atât de nesupusă prin umăr mă voi frânge.
A dezertat amurgul din cheagul lui rotund
De flacără și piatră, în somnul meu de ape;
Mi-e crud și aspru mersul în care mă scufund,
Și-n liniștea-i cuminte mă mint tot mai aproape.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făcând ce simt, cum simt, când simt... restul vine. Nimic nu trebuie, iar dacă trebuie ceva, da, să-mi ascult șoaptele sufletului acoperite de strigătul disperat al lumii care spune ce trebuie! Simt, doar eu pot să definesc asta. Cum poate oare să fie "trebuie" când nimeni nu simte ce simți, nefiind tu?
citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaștri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre și gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Și-n mare taină puiul de lăcustă
Cioplește la vioara lui de lut.
poezie de Constanța Buzea din Ape cu plute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i totul pierdut
Doamne, când semenu-mi pleacă la Tine,
M-aș vârî ca-n-tr-o grotă-n lăuntru-mi durut...!
Mi-e, oare, oprit să-l mai văd?
E totul pierdut?...
Dar firea-mi vrăjmașă mi-aduce-n priviri,
O piatră-azvârlită de el, într-un suflet...
Și-un geamăt... de miel...!
Și totu-i pierdut...!
Căci, singurul lucru ce-l dor c-a pierit
E, că n-a grăbit să-mi ofere-un "n-am vrut"!
O, iartă-l Tu, Doamne, și-atunci...
Nu-i totul pierdut!!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate proprie
Plutesc alienat
de-alcoolul pur
d-endomorfină,
desemnat
să mă conjur
la disciplină...
... și mi-e indiferent
tot ce se-ntâmplă,
îs hotărât
să nu fiu coerent
chiar de-am pistol la tâmplă...
viața nu-i impediment.
Decis sunt
să mă pierd
de unul singur
și fac un jurământ
să mă dezmierd,
timp să-mi prefigur...
Nu mai depind de nimeni,
ce-mi visa subjugul
făr-avertisment!...
Încearcă să te primeni
ca și mine, zboară precum fulgul!...
Fii impertinent!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SINGURĂTATEA CEA MULT TĂMĂDUITOARE
Iar te plângi de suflet, de singurătate și de ziua de azi? Au tu nu vezi că ești înconjurat de daruri? Nici nu deschizi bine ochii, o suflete al meu certăreț, că îți și dai drumul la văicăreli?!
Că una nu-i bună, că alta-i rău tocmită, că soarele de ce-i rotund, și nu pătrat, că femeia de ce nu-i bărbat, iar bărbatul de ce nu-i rachetă intercontinentală?
Iarba de ce nu-i albastră și cerul de ce nu-i bun de păscut sau măcar de cosit: s-avem și noi o claie-două de stele, la iarnă?
De ce îndrăgostiții se țin de mână, iar munții de ce stau cu prăpăstiile căscate la cer? Păsările de ce zboară, iar vermii de ce se târăsc precum oamenii de la o zi la alta?
Femeia de ce nu te iubește, indiferent de anotimp, loc și peisaj, iar tu de ce în fiecare clipă îi întorci spatele iubirii?
O, Doamne, de ce nu îngenunchez pentru a-mi ridica inima la cer, ci pentru a mai subtiliza câteva grame de lapte praf de la capra vecinului?
De ce fug de necazurile aproapelui meu ca de dracu? De ce nu pun în mâna întinsă a cerșetorului dragostea, ci scuipatul indiferenței?
Doamne, au până când voi fi crucea aproapelui meu, și nu gura salvatoare de oxigen?
Doamne, de ce caut umbra cea confortabilă ș nu slava muncii, cea spre ființă?
Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ana A
Noapte bună poate sună
Prea puțin in mintea mea,
E Decembrie.. o lună,
O dorință pot avea.
Stiu că visul meu începe,
Noaptea oare va schimba,
Tot ce simt? Ori voi pricepe
Că nu-i scris să fii a mea...
Nu-i ușor, si-i doar speranță
Poate nici ca o sa fie,
E păcat din tot ce simt
Să nu-ți scriu o poezie.
Si am totuși o dorință...
Oare ce să fac cu ea?
As putea cu ușurință
Să -mi doresc să fii a mea.
Nu mi-o pun desi e greu,
O zdrobesc, si-oi înceta,
Mai presus de ce vreau eu,
Este fericirea ta.
Am iubit multe femei,
Dar acum stiu sigur... Da!
Pe Copou este un tei,
Stiu sub el cu cine-as sta.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare?
oare sunt liniști
adânc coborâte în mine
ziua nașterii secundei
orei și zilei de prezent?
oare...
simt că sunt ghețar
întrebare cubică
pe tabla matematicii lumii
pe munte piramidal
care îndoaie răsărituri
apusuri spre văi...
apă săgetată de sclipiri
reflexie de coloană de infinit
pe masă de tăceri?
oare...
exist în roșu sângeriu pe albastru
răsărit cu suliți de lumină
secunda celui care iubește
și uită de existența lui
fiind capăt de destin...
început în chinurile facerii
devenind prin pedeapsă
alb de vârstă și cărunt în ani
pe prispe de oțel și asfalt?
sunt...
fuioare de vânt ce intră
în culoare ce acoperă trup
rotunduri misterioase
fiori ce se zbat spre zări
simt că eu sunt oare
al tău destin?
...
oare?
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i amiază
Reperele zilei lipsesc nu-s zori și nici amurg.
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce bine mă simt...
Ce bine mă simt cînd în clipa cea grea
aud glasul Tău cum mă cheamă.
O, pune-mi în inimă liniștea Ta
și scapă-mă, Doamne, de teamă.
Apucă-mi Tu brațul, puternic, și ia-l,
cînd marea mă-nvolbură-n spume.
Rămîi lîngă mine la oricare val,
și scapă-mă, Doamne, de lume.
Ajută-mi privirea spre Tine să țin,
predat închinării depline,
așterne-o maramă pe tot ce-i străin
și scapă-mă, Doamne, de mine.
Ce bine mă simt cînd în ceasul cel greu
simt liniștea-n piept cum revine.
O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu
și umple-mă-n totul de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt aproape
Te simt aproape, Domnul meu,
În orice împrejurare,
În bucurii și când mi-e greu,
Tu ești cu mine tot mereu,
Laud și slăvesc Numele Tău,
Ce n-are asemănare.
Te simt aproape-n orice ceas,
În fiecare clipă,
Înalț spre Tine al meu glas,
Și merg cu Tine pas cu pas,
Înaintez și nu mă las,
Spre culmi, Tu mă ridică.
Te simt aproape, drag Isus,
Și îți simt ajutorul,
Mă las de brațul Tău condus,
Din zori de zi până-n apus,
Te laud și-Ți mulțumesc nespus,
Tu-mi ești Mântuitorul.
Te simt aproape, mulțumesc,
Mă-nchin, îți dau onoare,
Spre cerul Tău cu drag privesc,
La toți din jur mărturisesc,
Și spun sincer căci: Te iubesc,
O, Doamne, Tu ești mare.
Amin!
poezie de Ica Drăgoi (12 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul tău
Aș vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălța spre astrul orbitor
în clipe de visare și plăcere.
Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranță își depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune
și tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ștergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.
Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia potrivită
Iubiți femeia lângă care,
Chiar și pietrele-nfloresc,
Simplă, dar plină de soare,
Viața însăși și... Firesc.
Iubiți pe-aceea, ce cu drag,
Vă poartă grija, și-i pasă,
Zicând, veselă în prag,
"Bine-ai revenit acasă!"
Iubiți-i cuta de pe tâmplă,
Iubiți-o când, parcă, nu-i ea,
Deseori, atunci se-ntâmplă,
Vorba bună să vi-o vrea.
Iubiți-i trupul ce emană,
Miros de hrană, uneori,
Lăsați privirea bădărană,
Schimbați-o-n buchet de flori.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră,
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu.
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu,
Când puterile încă mă mai țiu,
Să nu mai văd lumina, să nu mai simt durerea,
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea?
Să nu mai știu ce-i aceea plăcerea,
De-a pururi, de-acum, să-mi piară vederea,
Să-mi părăsesc pe veci copilul și soața,
Să nu mai știu niciodată ce-i viața?
Să nu mai știu niciodată ce-i viața
Și viața să se rupă deodată, ca ața
Și-n viață să nu mai pot să fiu,
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Oare e posibil să nu mai fiu viu?
Un câine, pe stradă, lătra a pustiu,
Mușcata noastră s-a uscat în glastră.
Mi-a bătut aseară moartea la fereastră.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
Mă simt la margine de gând.
Înlăuntrul acestui hotar
totul arde, aripa s-a frânt.
Simt că rostul vieții mele se pierde.
Rana ce mă doare nu se vede,
dar doare.
Pavăză am stat contra furtunii,
ca să apăr un visător,
pe care mi l-a dăruit cerul în dar.
Dar furtuna a stat la pândă
ca să-mi facă lupta fără izbândă.
O, Doamne, mă ard palmele de atâta rugă
și mă simt sfârșită de atâta trudă.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!