Pegas

Un cal ce zburdă-n nostalgie
fără căpăstru, fără hamuri
Trecând c-o-ntreagă herghelie
Lasă în urmă stropi de lauri

Şi peste tot pe unde trece
Galopu-i ritmic se preface
În versuri care stau s-aplece
Cuvântul care încă tace.

Văzduhu-i plin de poezie,
De vânători pământu-i plin,
Mulţi prind un mânz, fără să ştie
Îi pun un ham şi nu îl ţin.

Tot versul greu se-gălbeneşte
Prins în căpăstru pe hârtie
Ce în cuvinte se doreşte
Un cal ce zburdă-n nostalgie.

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (13 decembrie 2015)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

peste fiecare clipă petrecută
într-o lume ce-o credeam iubire
s-a lăsat o nostalgie aşternută
peste colţ de suflet şi de fire

... nostalgie, nostalgie, nostalgie
Înrămată în formele tăcerii
nu -mi mai lua din clipele uitării
vamă în favoarea veşniciei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
sentiment al naibii de himeric
cu sclipiri de negru cu isteric
pe albastrul pur al nebuniei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
soră dreaptă cu melancolia
lacrimă curgând pe isteria
unei stânci de albă gelozie

nostalgie, nostalgie, nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

iubirea mea care trece
prin poezie nu renunţ
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiţi
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care aşteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie aşternut aşteaptă
peniţa trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Mai ieri, luam fără efort,
La mulţi, cireaşa de pe tort.
De le-aş fi strâns, acum aveam
Să fac compot la-ntregul neam.

epigramă de Virgil Petcu (aprilie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe de tăcere

Azi, fără de cuvinte,
Mai scriu o poezie,
Tăcere scrijelită
Pe-un colţ alb de hârtie.

Reci pete de cerneală
Cu un diform contur.
Stropi cognitivi pictaţi
Pe liniştea din jur...

Un fâlfâit de aripi
Rupt zborului înalt,
Încremenind de-a-ntregul
Al timpului asalt.

Acum, numai o dungă
Stă-n ce-aş fi vrut să zic,
Iar punctul culminant
E infinit mai mic!

Şi, fără de cuvinte
Pot minim a spera
Să zgârii cu putere
În nerostirea mea

Versul deloc confuz,
Ba chiar exclamativ,
Acela-n care zac,
Făr-a vorbi tardiv.

Scriu. Înc-o poezie
Cu rime în cădere.
A inimii bătaie...
O strofă de tăcere.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi...

Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf şi fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor şi foc pământul?

Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?

poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea singurătate

Am sufletul plin de clor fără tine
şi cu vorba mea am decolorat luna,
ca şi cum niciodată nu ar fi fost.
Nu ştiu cum sunt şi eu,
Doamne,
aşa albă îmi par,
încât
cuvântul meu trece ca un aer, fără
să cunoască urechile vieţii.
Trec mai departe, cântec sfânt
venit de-acum de la mine pentru tine.
Am sărit peste vorbe,
am trecut peste gânduri
şi am ajuns în sfârşit în pragul
inimii tale
şi stau şi aştept
să se deschidă poarta,
să intru în cea mai veselă
vorbă.
Mă întinerise ochiul tău crud
din care culoarea tremură verde.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi toamna

Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben şi rugină.

Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi şi de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu şi zi sfântă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie de primăvară

Primăvara pe ogoare,
Am văzut mai ieri tractoare.
Azi la plug, dar fără vlagă,
Văd trăgând câte-o mârţoagă.

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă urmă

Lasă urmă-mi zice viaţa, oriunde-ai să pui călcâiul,
Numai vise şi răbdare, fie-ţi mereu căpătâiul
Şi cât braţele pot strânge, tu cu ele înconjoară,
Să iubeşti şi să trăieşti, clipele, ca-ntâia oară.
Lasă, lasă lumea să se mire şi să facă mii de cruci
Nimeni, nimeni, niciodată să nu ştie unde-apuci
Peste toate vin uitări şi uitarea vom fi poate,
Urmele, de-ţi sunt adânci, vântu-n faţă nu le bate
C-or fi mulţi ce stau atenţi, pasul cum ţi-l potriveşti,
Dar nicicum din drumul tău, curios să nu te opreşti

A trăi e-un privilegiu, ce ni-e dat fără întrebare
Are omul cât e viu zilele cu nor şi soare
Lasă semn, unde nu calcă decât îngerii, în rai,
Căci acolo-i locul unde, mâine la odihnă stai.
Lasă-n urmă amintirea, unui om plin de dreptate
Şi din cele dăruite, cerul sfânt îţi face parte
Eşti un bob ce odrăsleşte şi cu grijă face spic,
Vine secera şi taie, până n-a rămas nimic
Şi porţi tolba suferinţei, cântând lumii partituri,
Eşti un suflet rătăcit, lângă trunchiuri din păduri
Şi-n hăţiş de griji mărunte, mintea ţi se poticneşte
Lasă urmă, om frumos şi cu dragoste trăieşte
Că nu-i cerul cenuşiu şi nici lumea nu-i albastră
Tot ce faci, aici rămâne, gândul e salvarea voastră,
Că străbate mii de veacuri şi nu-şi află un răspuns
Lasă urmă şi doreşte, nu ţine nimic ascuns,
Că trec vremurile-n grabă şi doar visele te-aline
Lasă urme, spune viaţa că şi zilele-s puţine!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pun în ramă, poezie

E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.

Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Şirag de doruri şi de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.

În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ţinem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieţii şi piperul.

E sarea vieţii şi piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binişorul,
Te pun în ramă poezie.

Te pun în ramă poezie,
Genunchuil îmi aplec sfioasă,
Speranţa-n mine-i încă vie,
Stau lângă crucea mea, acasă.

Stau lângă crucea mea, acasă,
Las poezia să-mi vorbească,
Azima eu o pun pe masă,
Visând la ziua fără mască.

Visând la ziua fără mască,
Văd zorii noi la o fereastră,
O lacrimă îmi cade-n pască
Şi-apare o pasăre măiastră.

Şi-apare o pasăre măiastră
Pe creul albastru, fără nori,
Nutriţi suntem toţi cu colastră,
Versul e-n noi, iubirea din flori.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nostalgie, nostalgie, nostalgie
sentiment al naibii de himeric
cu sclipiri de negru cu isteric
pe albastrul pur al nebuniei...

catren de Iurie Osoianu (3 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte fără armură

Nu se mai storc lacrimi înşelătoare
ce lasă urme pe pomeţii obrajilor
mai subţiri decât apa de ploaie,

se scaldă lumina în ochii verzui
fără să se mai rotunjească dezinvoltă,
bucuria sădită-n flori face boboci
şi se deschid cu arome pe limbă.

Grădina muşcă din faguri lumină
şi nu se lasă păcălită de nori,
într-un imperiu cu margini de argint
dispare orice urmă de singurătate.

Cuvinte fără armură de apărare
se tem de răzbunarea verdelui crud,
se îmbracă-n veşminte de fildeş,
elefanţii prind spaimă de moarte
şi de rup totul în cale.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă cu fluturi

Stau în iarna mea cu fluturi
emigraţi din Ipoteşti,
dintr-o vară, când îmi scuturi
amintiri mânăstireşti -

din cafea ies aşternuturi
pe pereţii caldei ceşti.

Du-mă, ca pe-un car cu bouri
Şi mă trece de zăpadă,
Unde e văzduhul stradă
Iară norii-s bibelouri,
Ia-mă-n fără de lumina
Ochilor de mânz cuminte,
Rătăcit printre cuvinte,
Când îmi arde rădăcina,
Fă-mă fulger peste lună
Cât mai zbor, măcar o clipă,
Să m-alături în risipă
De minune ce-mpreună -
Crivăţul cu dungi de soare,
Un troian cu iarba verde,
Regăsire ce ne pierde,
Despărţire ce ne moare...

Stau în iarna mea cu fluturi
Ca un fel de căminar,
Terminat de începuturi
Început fără hotar.

Iar în ceaşca mea de luturi,
Tu apari şi eu
N-apar...

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte important să începem să creăm conţinut nou. Putem construi doar bazându-ne pe nostalgie înainte de a rămane fără nimic peste care să construim.

citat din Joss Whedon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

S-a dus Clinton, veni Bush,
Noi rămânem tot la ruşi,
Vă explic de ce, acuşi:
N-avem proşti mulţi, ci sus-puşi.

epigramă de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta nostalgie peste frunze
De parcă plouă doar cu nostalgii
Şi nopţile sunt triste, fără muze,
Şi zilele sunt triste, fără bucurii.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Nu pot privi în urmă cu mânie,
Sunt acum un vulcan stins,
Un crater peste care a crescut iarba.
Ar fi trebuit totuşi să mă înveţi
Cum ar fi să trăiesc fără tine.
Vezi, eram foarte tineri,
Stăteai peste drum,
Veneai doar în vacanţe,
Când ţi-am zărit pentru prima oară
Ochii albaştri printre cireşi,
Am ştiut...
Am umblat de mână
Pe toate aleile, potecile,
Ani, vacanţe, anotimpuri,
Mi-ai spus că vom împărţi
Cândva planeta la doi,
M-ai învăţat iubirea pe litere,
Caligrafic,
Dar nu m-ai învăţat cum ar fi viaţa
Fără tine...
Nu privesc în urmă cu mânie,
Acum sunt un vulcan stins,
Un crater plin de cenuşă,
Un câmp de luptă părăsit
Peste care creşte iarba.
Acum este târziu, se lasă înserarea,
Privesc cu seninătate apusul,
Soarele roşu care împarte
Planeta în două,
Totuşi,
Ar fi trebuit să mă înveţi
Cum să trăiesc fără tine...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Mi-e dor să-mi cânţi un cântec trist,
Ce-i fără cap şi fără coadă,
Să cer azil la ambasadă,
În ţări ce nu au vreun artist.

Ce dor imi e de dimineţi,
În care îmi cântai doar mie,
Cu tremur de lacrimă vie,
Născută-n şatră de lăieţi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea a murit peste vreo doi ani. Semăna cu mama mea şi o chema tot Maria. Am trăit fără mamă, fără fraţi şi surori -- nu târziu tare -- şi fără tată. Cine a trait inconjurat de familie, nu poate înţelege un suflet ca al meu, această stare sufletească specială -- după cum nici nu mă pot pune în sentimentalitatea unui om care a avut familie. Dar aceste lucruri au dat sufletului meu un ton veşnic de nostalgie, de melancolie -- o privire îndărăt -- un sentiment de singurătate, de degajare de lumea reală.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divina... Italie

Am cam uitat DIVINA COMEDIE
Dar am râvnit mereu la PARADISUL
Italian, cel plin de nostalgie.

Deci, după ce am obţinut permisul...
De zbor fără motor, prin fantezie,
M-am şi decis să-mi văd cu ochii visul.

Clonând subtil, pe-o foaie de hârtie,
Un Pegas, din păcate iluzoriu,
Am decolat pe-aripi de voioşie.

Condus, pe un traseu aleatoriu,
De o zeiţă brună şi candrie
Am evitat şi... vama-PURGATORIU.

Cuprins de-o stare de euforie,
Am străbătut, plin de elan, eternul
Sălaş al frumuseţii ce îmbie.

Privind timid tărâmul cel prosper, nu-l
Înţelegeam pe cel ce-a vrut să scrie
Pe sub măslini şi portocali... INFERNUL.

Dar, antrenat atunci spre reverie,
De-un grup de drăgălaşe florentine,
De unduioasa mare azurie

Şi Alpii profilaţi prin zări senine,
Am fost tentat să-ncerc în poezie
Formula celor clasice terţine

Prolog pentru-o... terestră comedie!

poezie de Eugen Deutsch din Codul lui Eugen
Adăugat de Eugen Deutsch
Comentează! | Votează! | Copiază!