Nostalgie de primăvară

Primăvara pe ogoare,
Am văzut mai ieri tractoare.
Azi la plug, dar fără vlagă,
Văd trăgând câte-o mârţoagă.

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minifabulă

Boii, cei cu beteşug,
Au rămas în sat la plug.
Iar cei apţi, dintr-un capriciu,
Dau în cei din jug cu biciu'!

fabulă epigramatică de Virgil Petcu (ianuarie 2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minifabulă

Boii - cei cu beteşug,
Au rămas în sat la plug.
Iar câţiva mai acătării
Au ajuns la cârma ţării!

fabulă epigramatică de Virgil Petcu (16 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pretins scriitor

Urcând pe drumul spre Parnas,
A nimerit într-o viroagă;
Că roibul lui, numit Pegas,
S-a dovedit a fi mârţoagă.

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Mai ieri, luam fără efort,
La mulţi, cireaşa de pe tort.
De le-aş fi strâns, acum aveam
Să fac compot la-ntregul neam.

epigramă de Virgil Petcu (aprilie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Virgil Petcu, iniţiatorul rubricii "Haz de necaz", din ziarul "Prahova"

În a noastră viaţă hâdă,
Şi cam plină de necaz,
Fă-i pe cititori să râdă,
Fără să te faci... de haz!

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Apa trece, pietrele rămân"

Când apele pornesc la vale,
Iau tot ce întâlnesc în cale.
Rămân doar pietre care, încă,
Se mai proptesc în câte-o stâncă.

epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia - Definiţie

În viaţa asta trecătoare,
Ea e fiinţa ideală.
O protejezi ca pe o floare,
Dar pierde-n timp câte-o petală!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dragostei

Cu pledoaria ei ciudată,
Mai prinde-n mreje câte-o fată
Şi mai de-a dreptul, mai subtil,
O face mamă de copil.

epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita

Ieri, ca o stea strălucitoare,
Ce-o admiram, pe boltă, sus;
Azi, e cometă trecătoare,
Ce se îndreaptă spre apus.

epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferinţa celor mulţi

Nu vor munca pe ogoare
Asta e... pentru tractoare.

distih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Îşi spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Şi-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-şi strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viaţa-şi sporeşte avântul
În satul din vale şi-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii îşi scutură amarul.
Aud cum îşi potriveşte iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe şevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia litoralului...

Ce amintiri şi ce plăceri
Purtam în gând până mai ieri.
Azi, visul mi s-a spulberat;
E litoralul... prea "sărat"!

epigramă de Virgil Petcu (iulie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiunea celor mulţi

Avem tineri harnici, buni,
"O mândrie la Români"!
Nu vor munca pe ogoare
Asta e... pentru tractoare.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agricultura tranziţiei

Pe întinsele ogoare,
Printre multele nimicuri,
Nu ştiu dacă vezi tractoare
Câte crâşme şi buticuri!

epigramă de Titi Turcoiu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Ieri erai online, te-am văzut la faţă
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanţă.
Şi dacă de mâine te-ai deconecta
Nu ştiu ce m-aş face, cum aş rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Şi trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.

poezie de Robert Cravens, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

E un fel de boală grea,
Care uneori se ia!

distih de Virgil Petcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul

Acum tractoare trag la plug,
Dar nu mă plâng de soartă,
Mai pasc, mai beau dintr-un uluc,
Şi când mai dau de-o poartă –
O crede lumea nouă-
Deşi nici nu mă uit la ea:
Mă ling pe bot de rouă
Cu iz de pesticide.

Ce fericită ţară-
Un bou ce nu mai ară
Atâtea porţi deschide.

poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Alexandru Clenciu, care mi-a făcut un portret

Am un portret fără cusur
Făcut de-o mână de maestru.
Colegii spun că-i Aznavour,
Iar soacră-mea... extraterestru.

epigramă de Virgil Petcu (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Nevesti-mii, când n-oi mai fi,
Las tot ce am, plus cei doi fii.
Iar fiilor, la despărţire,
Le las... pe mă-sa moştenire!

epigramă de Virgil Petcu din Eterna epigramă (30 mai 2008)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi calul

Prin nu ştiu ce minune, într-un sat,
Trăieşte-un bou, un bou adevărat,
Scăpat întâi de colectivizare,
Apoi de zgomotoasele tractoare
Ce-au năpădit întregul areal...
Păscând aproape, într-o zi, un cal,
I se-adresă cu oarecare milă,
Dar şi cu atitudine ostilă:
- Bătrâne, vremea voastră a trecut,
Eu ştiu că bună treabă aţi făcut
La plug, de-a lungul miilor de ani,
C-aţi stat cuminţi alături de ţărani,

Trăgând la jug, cu forţa voastră brută;
De-cuma, vezi, partida e pierdută!
Păcat, se progresează iute, deci,
Adio boi, pierduţi sunteţi pe veci!
- Cam ai dreptate, domnu' cal, vecine,
Dar vezi, nici voi nu vă simţiţi prea bine!
Rămâne-vor şi caii de căruţă,
Dar spre deosebire, vezi, drăguţă,
O consolare am, că, permanent
Eu voi avea urmaşi în parlament!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!