Iarnă cu fluturi
Stau în iarna mea cu fluturi
emigrați din Ipotești,
dintr-o vară, când îmi scuturi
amintiri mânăstirești -
din cafea ies așternuturi
pe pereții caldei cești.
Du-mă, ca pe-un car cu bouri
Și mă trece de zăpadă,
Unde e văzduhul stradă
Iară norii-s bibelouri,
Ia-mă-n fără de lumina
Ochilor de mânz cuminte,
Rătăcit printre cuvinte,
Când îmi arde rădăcina,
Fă-mă fulger peste lună
Cât mai zbor, măcar o clipă,
Să m-alături în risipă
De minune ce-mpreună -
Crivățul cu dungi de soare,
Un troian cu iarba verde,
Regăsire ce ne pierde,
Despărțire ce ne moare...
Stau în iarna mea cu fluturi
Ca un fel de căminar,
Terminat de începuturi
Început fără hotar.
Iar în ceașca mea de luturi,
Tu apari și eu
N-apar...
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Bratu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.