Strofe de tăcere
Azi, fără de cuvinte,
Mai scriu o poezie,
Tăcere scrijelită
Pe-un colț alb de hârtie.
Reci pete de cerneală
Cu un diform contur.
Stropi cognitivi pictați
Pe liniștea din jur...
Un fâlfâit de aripi
Rupt zborului înalt,
Încremenind de-a-ntregul
Al timpului asalt.
Acum, numai o dungă
Stă-n ce-aș fi vrut să zic,
Iar punctul culminant
E infinit mai mic!
Și, fără de cuvinte
Pot minim a spera
Să zgârii cu putere
În nerostirea mea
Versul deloc confuz,
Ba chiar exclamativ,
Acela-n care zac,
Făr-a vorbi tardiv.
Scriu. Înc-o poezie
Cu rime în cădere.
A inimii bătaie...
O strofă de tăcere.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.