Te pun în ramă, poezie
E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.
Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Șirag de doruri și de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.
În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ținem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieții și piperul.
E sarea vieții și piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binișorul,
Te pun în ramă poezie.
Te pun în ramă poezie,
Genunchuil îmi aplec sfioasă,
Speranța-n mine-i încă vie,
Stau lângă crucea mea, acasă.
Stau lângă crucea mea, acasă,
Las poezia să-mi vorbească,
Azima eu o pun pe masă,
Visând la ziua fără mască.
Visând la ziua fără mască,
Văd zorii noi la o fereastră,
O lacrimă îmi cade-n pască
Și-apare o pasăre măiastră.
Și-apare o pasăre măiastră
Pe creul albastru, fără nori,
Nutriți suntem toți cu colastră,
Versul e-n noi, iubirea din flori.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.