Omul, dragul meu, e un paradox. O ființă ciudată, exotică. Râde când ar trebui să plângă, plânge când ar trebui să râdă, trăiește fără minte și moare fără ch...
Omul, dragul meu, e un paradox. O ființă ciudată, exotică. Râde când ar trebui să plângă, plânge când ar trebui să râdă, trăiește fără minte și moare fără chef. E slab, zilele îi sunt ca iarba.
paradox de Amos Oz în Fima
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.